Om cu o vointa de nezdruncinat si extrem de energic, Gheorghi Jukov a condus armata sovietica in toate momentele de cotitura ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. El este cel care a impiedicat armata germana sa cucereasca Leningradul in septembrie 1941, cel care a dirijat apararea Moscovei in octombrie 1941, cel care a condus Armata Rosie in marsul ei spre Berlin si a acceptat in mod oficial capitularea neconditionata a Germaniei in primavara anului 1945. Dupa razboi, Jukov a avut un rol de seama in sfera geopoliticii. In calitate de ministru al apararii in epoca Hruciov, a fost unul dintre arhitectii strategiei militare sovietice in timpul Razboiului Rece. Considerat de occidentali drept un erou popular, fiind singurul general sovietic care a aparut pe coperta revistei Time, Jukov a intrat adeseori in conflict cu autoritatile comuniste. Acuzat pe nedrept de lipsa de loialitate fata de regim, a fost exilat de doua ori, iar numele i-a fost sters din istoria oficiala a propriei tari. Lasand la o parte exagerarile datorate cultului personalitatii lui Jukov, autorul combate multe dintre miturile care s-au nascut in jurul vietii si carierei sale si prezinta lucruri inedite despre relatiile acestuia cu Stalin, Hruciov si Eisenhower.