Scrise cu remarcabil talent de povestitor Memoriile lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada din anii ’30 ai epocii interbelice cand adolescent fiind frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti si pana in 1993 cand este ales arhiepiscop. Avem astfel panorama unor epoci si regimuri politice diverse din istoria Romaniei odata cu imaginea completa a biografiei autorului de la adolescenta si tentatiile legionare conjuncturale la rolul jucat in tentativa de retragere din functie a Prea Fericitului Teoctist si alegerea lui Daniel ca mitropolit al Moldovei in 1990. Memoriile au inserturi de jurnal si sunt redactate in doua etape: o prima parte pana la intoarcerea din SUA in 1976 iar o a doua parte dupa 2001 cand autorul recupereaza mai vechiul manuscris.

Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva ostila oricaror incadrari definitive a provocat animozitati acuzatii virulente sau dupa caz nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele dimpotriva vocatia unei coerente paradoxale care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei. - Teodor Baconsky