Nascute din contemplarea singuratatii si a revoltei in fata absurdului, din credinta ca fericirea poate fi pina la urma descoperita, nu doar cautata cu deznadejde, cele citeva proze reunite sub titlul Nunta sint tot atitea calatorii initiatice. Ele se suprapun, in filigran, peste sursele bucuriei, soarele si marea si revolta neobosita de a elibera omul de constringerile pe care si le-a impus si de barierele spiritului, care-l sufoca. Spre deosebire de Jean-Paul Sartre, vesnicul rival, care-si ''detesta copilaria si tot ce mai supravietuieste din ea'', pentru Camus nevoia de a cauta fericirea impune o intoarcere la origini. Caci omul poate fi fericit doar asumindu-si geneza si-si poate gasi sensul existentei numai revoltindu-se. Volumul Nunta, cu cele patru calatorii in spatiul istoric - ''Nunta la Tipasa'', ''Vintul din Djemila'', ''Vara la Alger'' si ''Desertul'' -, e un posibil punct de plecare al gindirii asupra lumii din romanele lui Camus.