Sub pretextul unei ultime scrisori a tatalui catre fiu, romanul reconstituie copilaria si adolescenta in Romania comunista. Pe fondul unei povesti de familie construite deopotriva cu umor si tristete, un fiu creste trecand prin toate fazele tragicomice ale luptei cu un tata, fie el biologic, vitreg, simbolic, ideologic, prezent sau absent. Pe masura ce se deruleaza ispravile ''baiatului de aur'', luciul idealizant al cliseelor despre familie, prietenie, iubire plesneste, dezvaluind miezul dur al unei constiinte fara iluzii.