Scrise in anii '90, povestirile lui Gao Xingjian se inspira din fragilitatea vietii, a iubirii si din puterea obsedanta a memoriei. In ''Templul Desavarsitei Compasiuni'', teama acuta, cu origine misterioasa, a povestitorului umbreste fericirea deliranta a unei excursii in luna de miere. In ''Crampe'', un barbat scapa ca prin urechile acului de inec, dar descopera uimit ca nimeni nu i-a simtit lipsa. In ''Accidentul'', un autobuz loveste un biciclist; apoi, ca intr-un film, urmarile haotice ale accidentului se pierd in linistea unui colt de strada si toata lumea pare sa ignore cele abia petrecute. In fabula care da titlul volumului, povestitorul incearca ''sa se despovareze de dorul de casa'', dar se trezeste pierdut intr-un labirint al amintirilor din copilarie, in care secventele si persoanele narative se amesteca, in care ea devine pe nesimtite tu, intr-un vertij al fluxului constiintei. Peste tot sunt prezente portrete psihologice covarsitoare, cu sperante nerostite si frici care tradeaza prezenta nesfarsita a trecutului in viata personajelor.