Trei sint grijile lui Radu Cosasu de dupa ostracizarea din 1956. Primele doua sint aproape enuntate ca atare - sa supravietuiasca (in cel mai strict, mai prozaic si mai brutal sens al cuvintului), mijloacele de subzistenta fiindu-i draconic restrinse de cele doua interdictii, si sa incerce sa se - reabiliteze, in epoca termen macar oficios daca nu si oficial pentru cainta si obtinerea indulgentei partinice. A treia grija poate fi dedusa. E, poate, cea mai importanta: sa se descopere si sa se salveze ca scriitor. - Mircea Iorgulescu

In fata telecinematecii, Radu Cosasu deruleaza impenitent pelicula propriei sale memorii. Isi baleiaza, ca si Edith Piaf, care nici ea nu regreta nimic, trecutul. Atunci, insa, de unde stie el cum este viata in filmele de cinema? Dar e simplu: din citite. Am citit, zicea Calinescu, asa cum as fi privit pe o fereastra: cu ochii adinc infipti in viata. Ei bine, ochii lui Radu Cosasu sint atit de adinc infipti in viata sa, ca nu si-i mai poate smulge. Filmele care-i trec prin ochelari, importante, unele din ele, ca niste carti, ca niste iubiri, ba chiar ca niste meciuri, sint in fond bumeranguri, de el aruncate si spre el intoarse. Filmul (ii) este memorie. Acest exceptional fondator de asociatii (de sentimente si de idei) este cel mai proustian scriitor de azi. - George Pruteanu