Scris cu intermitente, ultimul mare roman al lui Kawabata a fost publicat in foileton in revista Shinchō intre 1964 si 1968. De la finele anului 1968, cand i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura, pana in 1972, cand isi ia viata, Kawabata nu a mai putut sa se aplece asupra textului. In 1970, sinuciderea bunului sau prieten scriitorul Yukio Mishima ii submineaza si mai mult starea de sanatate, iar textul neterminat al Papadiilor va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului, Kaori Kawabata.

Atinsa de o boala ciudata, frumoasa Ineko ajunge in azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei si iubitului ei, nu le ramane decat sa traiasca tortura de a nu sti daca au actionat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano sa o salveze de consecintele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lasat pe cititor sa-si ofere singur un raspuns.