Pe Radu Niciporuc il strange uscatul, cu sau fara dealurile clujene intre care s-a ivit pe lume. Si atunci, dornic sa rupa chinga, pleaca pe mare. Nu doar fiindca asta e fisa postului, ci si fiindca acolo, ''in fiertura amiezii'', sub valuri care-ti scuipa sare pe piele, el gaseste locul magic unde impleteste ganduri in fraze si fraze in povesti. Cu huidume si slabanogi, cu azilanti si robi ai paharului, cu barbosi tandri sub coaja asprimii lor si fete care flutura sutiene in loc de batiste. Daca lipesti urechea de cuvintele lui Radu, auzi un ecou indepartat din Conrad, plecat cu nostromul lui sa clateasca lumea in ape verzi si in spume nervoase. Iar daca te opresti o clipa din citit, te napadeste gandul ca in viata fiecaruia dintre noi exista porturi, refugii si tristeti. si ca in fiecare imboboceste candva - nu se stie cum si nu se stie cand - un explorator. Sunt in povestile acestea ale lui Radu Niciporuc un veritabil festival de culori si mirosuri, un turbion de emotii, o furtuna de cuvinte cand moi si dulci, cand tari si severe. - Radu Paraschivescu