La patruzeci si cinci de ani Vili Barna isi contempla viata cu un calm netulburat. Glisand printre planurile temporale el isi traieste simultan prezentul si trecutul - nu doar ale sale ci si ale tatalui pierdut in copilarie pe care il regaseste acum cu ajutorul unui cutremurator jurnal de prizonier in URSS. Vili a trecut inainte si dupa 1989 prin toate framantarile intelectualului onest care a visat ca va iesi ca vom iesi cu totii la liman. Dupa toate adversitatile politice si sociale ale anilor ‘90 dupa tradarile si dezertarile din jur se va concentra asupra familiei sale si a viitorului imediat. Planurile sale tintesc spre o viata dincolo de granite unde bunavointa strainilor ii poate asigura din cand in cand macar o farama de normalitate.