De la Leibniz incoace, le este cunoscut psihologilor faptul ca elementele, adica ideile si sentimentele, care formeaza constiinta - asa-numitul continut al constiintei - sunt foarte complicate si se bazeaza pe elemente mult mai simple, in intregime inconstiente; din unirea lor ia nastere constiinta. Leibniz amintise deja acele ''perceptions insensibles'', acele perceptii neclare pe care Kant le-a desemnat ca ''reprezentari umbrite'', care puteau ajunge in constiinta doar pe o cale indirecta. Filosofii de mai tarziu au acordat inconstientului locul intai ca baza a constiintei. [] Mai demult, intr-o epoca materialista a psihiatriei, se credea ca toate reprezentarile delirante, halucinatiile, stereotipiile etc. ar fi cauzate de o boala a celulelor creierului. Simpatizantii acestei teorii au trecut cu vederea faptul ca reprezentarile delirante, halucinatiile etc. apar si la anumite tulburari functionale, si nu doar acolo, ci si la oamenii normali. Primitivii pot avea viziuni si auzi voci, fara ca procesele lor psihice sa fie catusi de putin tulburate. A deduce asemenea fenomene dintr-o boala a celulelor creierului mi se pare superficial si nejustificat. Halucinatiile arata foarte clar cum o parte a continuturilor inconstiente pot trece peste pragul constiintei. Acelasi lucru este valabil pentru reprezentarile delirante, a caror aparitie este ciudata si neasteptata pentru pacient. - C.G. Jung