Din 1940 pana in 1944, cat timp a fost aliata Germaniei naziste, Romania a pus in aplicare politici de epurare etnica vizandu-i nu doar pe evrei si romi, ci toate minoritatile nationale. Alese de guvern ca posibile modele pentru Romania postbelica, Basarabia si Bucovina trebuiau curatate sub raport etnic si reeducate in spiritul ''Noii Europe''. De aceea aici purificarea etnica a fost efectuata extrem de brutal si fara a tine seama de vreo constrangere de ordin juridic sau moral: minoritatile au fost stramutate fortat, au avut loc masacre si pogromuri. Vladimir Solonari arata ca Romania nu a adoptat aceste metode sub presiunea Germaniei, ci le-a implementat din proprie vointa. El subliniaza rolul functionarilor si expertilor guvernamentali in elaborarea politicilor de purificare etnica, inclusiv a planurilor privind schimbul de populatie, cum a fost cel care viza Cadrilaterul, si explica de ce majoritatea acestor planuri nu au fost niciodata puse in aplicare. Vladimir Solonari isi completeaza studiul cu o analiza a atitudinii societatii fata de politica de purificare etnica a guvernului, aratand ca, desi aceasta a gasit un sprijin considerabil in randurile romanilor, au existat si numeroase cazuri de opozitie la diverse niveluri.