Douazeci si trei de ani si douazeci si trei de mii de visuri fara de care as putea spune ca nu imi pot duce existenta pana intr-acolo unde mi-as dori sa se propulseze. Daca totul la mine se rezuma la imaginatie, si se rezuma, pentru ca ma pot vedea pe mine atunci cand am ochii inchisi, si doar atunci, ma transform in sageata si las scrisul sa-mi fie arc. Nu investesc in ceea ce este efemer si traiesc doar pentru a lasa ceva in urma. Eu sunt efemer. Realitatea este un leucoplast in contact cu apa fierbinte, iar eu sunt apa fierbinte. Realitatea este o fereastra sparta, iar eu sunt lumina ce trece printre crapaturi. Cuvintele mele sunt gloante oarbe cu impact emotional. Sau cel putin asa imi place sa ma imaginez pe mine. Important este, de fapt, ceea ce iti imaginezi tu.