Cand Wim Aloserij avea 20 de ani, Al Doilea Razboi Mondial era in plina desfasurare, iar Olanda, tara sa, era ocupata de germani. Chiar daca erau inconjurati de drame, tinerii olandezi aveau planuri, incercand sa traiasca o viata cat mai apropiata de normalitate. Wim muncea din greu ca sa invete meseria de macelar, iar la sfarsit de saptamana se relaxa plimbandu-se cu caiacul pe apele Amsterdamului. Toate acestea s-au schimbat brusc in februarie 1943, cand Wim a fost trimis in Germania, care ducea lipsa de muncitori. Dupa ce timp de un an a lucrat pentru societatea de tramvaie din Braunschweig, tanarul olandez si-a parasit fara aprobare postul si s-a intors la Amsterdam. Fiind considerat inamic al Reichului nazist, a fost nevoit sa se ascunda. A fost descoperit, arestat si trimis in lagarele de concentrare din Germania, unde viata unui om nu valora nimic. Cand a realizat gravitatea situatiei, Wim si-a fixat un singur obiectiv: sa supravietuiasca, pentru a putea povesti, dupa razboi, ororile pe care le-a cunoscut in lagar! Supravietuirea era o misiune aproape imposibila. Cea mai mica slabiciune omeneasca a unui detinut si cel mai nesemnificativ moft al unui gardian puteau aduce moartea. Cum a ramas in viata? De ce nu a fost zdrobit de violenta criminala din cele trei lagare in care a fost inchis si cum a supravietuit tragediei vasului Cap Arcona, care a fost scufundat de avioanele britanice? Raspunsul il veti afla din paginile acestei carti, in care cruzimea, hazardul si absurdul sunt personajele principale.