Alo, arde undeva?! T.N. Constantinescu este un inginer care ani de zile a condus revista POMPIERII ROMANI, dotat din copilarie cu biblioteca in casa, ajutat de parinti cu drag si cunoastere de carte, el insusi de devreme priceput in a innoda rime si a face versuri. () Daca ar fi fost nascut pe la inceputul secolului trecut, sunt convins ca autorul nostru, autorul, ar fi fost adept sau poate chiar membru al curentului parnasian, al Academiei seculare din Parnasul Canicattinese infi intata in 1922 la Canicatti (Italia), o academie destul de bizara care a reunit oameni de diferite medii politice si culturale, idei si caractere si care a inclus profesionisti, preoti, gazetari, poeti, fi losofi etc. Si-a luat numele din muntele sacru al muzelor si poezia a fost folosita pentru a satiriza asupra politicii vremii si pentru a denunta viciile si slabiciunile oamenilor (...) - Mihai Miron Teste de incultura sau curajul de a manui pumnalul verbal. Demersul euristic al poetului TNConstantinescu pare de-a dreptul sa debusoleze, iesind parca din zona poeziei pure pe care o asezam intotdeauna pe un piedestal. El sfi deaza, rastoarna sintaxa poetica. Coboara sfi dator in cotidian, invitandu-ne la un ''picnic'' literar, punand parca la frigare bucati dintr-o realitate insuportabila si plina de minciuna, coruptie, afl andu-se sub nivelul moralitatii. Scriind cu o viteza uimitoare, scotand rima la comanda, poetul creeaza scene caricaturale, acide, pline de amaraciune, de revolta si de neputinta. Fiecare poem are o mica poveste, uneori in catren ca un flash, sententios si plin de obida. El arata la tot pasul cu degetul acuzator, intr-un limbaj neaos, le spune pe romaneste, uneori alunecand in obscenitate, dar orice ar scrie si oricum ar scrie, poetul nu are niciun fel de constrangere de limbaj, dovedind o mare libertate de exprimare. () Cu siguranta, poetul T.N. Constantinescu isi va gasi cititori pe masura, intrucat subiectele sunt de mare actualitate, multe poeme sunt adevarate pamfl ete intr-un limbaj coroziv, licentios, rostit pe sleau, cu accente de zefl emea si cu tenta de bascalie. (...) Asadar, in opinia noastra, poetul T.N. Constantinescu are curajul sa lase literaturii romane o carte despre ceea ce a vazut si a trait, despre revolta sau neputinta lui, despre tot ce se intampla intr-o societate de tranzitie care nu se mai termina. - Elena Netcu