Vase comunicante. (Inter)fete ale avangardei romanesti interbelice nu este doar inca o carte despre avangarda. E, inainte de orice, o pledoarie pentru abordarea complexa a acesteia in relatie cu fenomene diferite sau chiar opuse. Din acest unghi, Junimea se infatiseaza (si) ca o ''avangarda'' culturala, rivalii, dar, in fond, complementarii Eminescu si Macedonski, ca ''oameni ai inceputului de drum'' al modernitatii, dadaismul isi dezvaluie dimensiuni insuficient cercetate, ca si futurismul, asimilat pe cai diferite de avangardistii din Romania interbelica si de existentialistii generatiei lui Eliade & Co. Asa-zisul ''traditionalism'' al lui Ilarie Voronca apare ca o noua ipostaza a avangardismului sau caleidoscopic, tinarul Geo Bogza ii aduce, in reportajele sale, pe Caragiale si Sadoveanu pe frecventa lui Blecher, ''trairismul'' mistic se intilneste cu dadaismul (prin Eugen Ionescu), suprarealistii nostri isi arata noi fete, radicalismele ideologice ale artistilor trec adeseori din una in alta, iar aparentele opozitii sint unificate, pe dedesubt, de presupozitii comune. O carte care amendeaza, nuanteaza sau infirma prejudecati despre avangarda, despre interbelicul autohton si, in ultima instanta, despre cultura romana.