Pozele cu chipurile bunicilor, asa cum aratau ei cu mult timp in urma, inramate frumos atarna deasupra patului urias. Din fotografie, o femeie frumoasa cu ochi mari, albastri, umbriti de gene negre, un adevarat brand pentru femeile din familia Anei, zambeste timid. Imbracata in rochie de bal, cu parul tuns scurt, asa cum se purta in anii nebuni ai jazzului, bunica trebuie sa fi avut nu mai mult de 25 de ani, atunci cand a fost facuta poza. Bunicul ii zambeste de cealalta parte a patului. A fost surprins stand la birou, ochii ii sunt plini de viata si afiseaza un suras increzator. Ana nu stie in dimineata asta ca poza bunicii va atarna pe peretele dormitorului ei din Bucuresti peste cativa ani, atunci cand nici bunica, nici casa ei nu vor mai exista. A fost unul dintre modurile ei de a pastra cate ceva din copilarie si ce ii era mai drag din perioada asta.