Este prima lucrare romaneasca extinsa care trateaza, intr-o maniera sistematica, limba ca obiect al filozofiei, prin relevarea modului de raportare a principalelor categorii filozofice (cauza, conditie, lege, schimbare etc.) la aspectele limbii si prin evaluarea rolului acesteia in formarea constiintei (individuale si sociale) si in constructia culturala. Succesiunea temelor investigate asigura obtinerea unei imagini coerente si complexe asupra a ceea ce este limba ca entitate distincta si fundamentala pentru existenta umana. in acest demers, se urmaresc citeva obiective, printre care modul in care cognoscibilul si logicul devin continuturi lingvistice, modul in care limba se poate implica in tipul de filozofare si modul in care textul individualizat (al filozofiei si al poeziei) se poate oferi ca principiu ontologic. Lucrarea puncteaza, in mai multe rinduri si din mai multe unghiuri, maniera in care lectia limbii orienteaza si rafineaza spiritul.

Sub raportul continutului si al structurii, lucrarea de fata valorifica ideile in circulatie in vremea noastra, indeosebi cele din teoria lingvistica a lui Eugen Coseriu emendata pe baza doctrinei fundamentate de A. Philippide si G. Ivanescu.

 

Sectiunilor indispensabile privind cercetarea limbii in sine si cercetarea ei in raport cu alte entitati, li se adauga una menita sa raspunda interesului multor intelectuali romani: cercetarea modului in care se prezinta reflectia filozofica orientata asupra limbii romane. Prin aceasta s-a adus o completare a problematicii din lucrarile publicate anterior, Lingvistica si filozofie si Terminologia filozofica romaneasca moderna.