Romanul îmbină cu dibăcie fină, observată și în alte romane ale excelentei autoare Tatiana Niculescu, mai multe planuri istorice pe care le leagă de viața unui singur personaj, Brian Spencer.

Militar de carieră , participant în Trupele de Menținere a Păcii, în Kosovo și Bosnia deceniului '90, oripilat de consecințele războaielor, familiarizat cu trădările politice și derapajele îngrozitoare ale dictatorilor care pecetluiesc soarta a milioane de oameni, Brian Spencer, un bătrânel obișnuit dintr-un sat pitoresc și prea liniștit, din Marea Britanie, este desprins de traiul său tihnit și chemat de instictul umanitar către o țară agresată, Ucraina zilelor noastre. Astfel, îl întâlnim în tumultul începutului de an 2022, în Gara de Nord din București, printre lacrimi, suspine, disperare, în calea unor refugiați devastați de căderea rachetelor rusești peste orașe, spitale, locuri de joacă, biserici și mall-uri. Un coșmar pe care lumea civilizată nu ar fi crezut cu putință a-l retrăi... Și totuși...

De la furtuna aceasta de gânduri, încep să se depene amintirile și conexiunile cu diferite perioade istorice.

Brian , militarului ajuns în Kosovo i se preda pe viu lecția de istorie a dictatorului Miloșevici, care îi tragea pe sfoară pe americani, vânzând arme sârbilor bosniaci, pe când se îndeletnicea cu purificarea etnică, cu prețul unor masacre devastatoare pentru populația civilă. Și odată familiarizat cu problemele Balcanilor își reamintește de maiorul de aviație Walter Desmond Spencer, tatăl său mort în misiune , înainte ca el să se nască , dormindu-și somnul de veci sub o piatră din Cimitirul Eroilor de Război din Belgrad.

Iar de aici, de pe urmele căutării părintelui pierdut pe meleagurile Europei de Est, nu întâmplător l-a dus amalgamul de gânduri către documentarea și reconstituirea în memorie a Conferinței "Tolstoi" de la Moscova, din octombrie 1944, când decidenții Puterilor Lumii au împărțit soarta țărilor est-europene în sfere de influență, ca pe tabla de joc.