Fiind o carte universalista, Epoca ratiunii sustine existenta religiei naturale si pune in discutie structura intregii religii organizate. Scrisa si distribuita initial sub forma de pamflet, ulterior cartea a fost publicata in doua parti. Aici Paine isi formuleaza credintele personale, discutand in stilul sau unic ideea de ratiune si cea de revelatie, analizand totodata Biblia si influenta exercitata asupra societatii de religia organizata. Prin explorarea unor subiecte precum religia naturala, critica institutiilor religioase corupte si distinctia dintre rationalitate si credinta oarba in supranatural, aceasta carte constituie un ghid pentru ganditorii spirituali constienti si liberi.
    Presarand textul cu intrebari retorice si repetitii, Paine isi incurajeaza cititorul sa completeze in mod independent perspectivele si argumentele pe care le prezinta, deoarece autorul nu doreste sa iși impuna propriile credinte. Epoca ratiunii ne indeamna sa il cautam pe Dumnezeu de unii singuri, acolo unde se manifesta el cel mai limpede: lumea naturala. Fiind o critica meticuloasa si convingatoare a dogmelor si credintelor irationale, precum si un indemn catre folosirea propriei ratiuni, cartea lui Paine poate fi considerata atat un puternic manifest al deismului, cat si un reper pentru actuala societate seculara.

    „Paine nu sovaie de la prima pana la ultima pagina. Iti ofera gandurile sale sincere, iar gandurile sincere sunt intotdeauna valoroase. Epoca ratiunii ne-a liberalizat pe noi toti. A asezat argumente pe buzele oamenilor, a pus Biserica in defensiva, i-a dat taranului posibilitatea sa-l incolteasca pe preot, a facut lumea mai inteleapta si Biserica mai buna, a luat puterea din amvon si a impartit-o intre banci.” - Robert Ingersoll „Oratie lui Thomas Paine”