Comunismul privit de la firul ierbii si din perspectiva feminina pune in lumina dimensiunile, cadrele si limitele “normalitatii” impuse de acest regim in Polonia, Romania si RDG. Acceptarea acestei normalitati presupunea pe de o parte adaptarea la noile legi si reguli stabilite in mod rigid si arbitrar (de multe ori in detrimentul cetatenilor) de partidele comuniste si de statul confiscat de acestea, si, pe de alta parte elaborarea de tactici de evitare a acestora precum si de o deturnare a lor in sprijinul individului, familiei si chiar a grupului de apartenenta.

 

Asa cum reiese din cercetarea noastra, femeile din Polonia, Romania si RDG au gasit resursele necesare nu numai sa se adapteze sistemului, ci sa si evite capacanele intinse de acesta, dar si sa isi asume riscuri (uneori chiar mortale, vezi situatia avorturilor ilegale din Romania). Ele au dat dovada de o capacitate de actiune nebanuita intr-un regim opresiv asa cum a fost comunismul peste tot in Europa Centrala si de Est.

 

Femeile, modelatoarele vietii cotidiene in comunism, au reprezentat atat motorul schimbarii cat si punctul fix al pastrarii traditiilor. Privind istoria comunismului din aceasta perspectiva, putem trage concluzia ca regimul comunist a esuat in incercarile sale de a construi societatea ideologizata, in care factorul politic sa domine nu doar viata publica, ci si pe cea privata. Femeile au dovedit inca odata ca pot opune rezistenta chiar si prin cele mai mici gesturi, cum ar fi o fusta mai scurta decat era permis, un copil in plus sau in minus fata decat era preconizat de stat, o amenajare unicat in interiorul locuintelor sablon, pastrarea si transmiterea unor traditii legate de sarbatorile religioase si alte atitudini neconventionale.