Se stie ca eseul inregistreaza, poate mai bine decat alte genuri felul in care se dezvolta reflectia scriitorilor asupra artei, literaturii, actului de creatiei, asupra realitatii din jur, a valorilor culturale, a ideilor sociale si politice etc. Astfel, se poate pune in lumina atat epoca respectiva, asa cum a fost vazuta ea de catre scriitori, cat si impactul (re)modelator pe care l-au avut timpurile si timpii diferiti ai istoriei asupra acestora din urma. Volumul reprezinta o panorama cat se poate de ampla a eseului basarabean, care ofera cititorului interesat sansa de a aprecia, pe cont propriu, atat evolutia genului respectiv, cat si reflectia care l-a insotit in cele peste doua veacuri de literatura romana in Basarabia.

 

Autorul a fost interesat de fenomenul ca atare, cum s-a plamadit si s-a replamadit genul in sine, vreme de doua secole, cum s-a purtat acesta in comparatie cu rudele lui literare si, mai ales, ce incarcatura a purtat cu el. O ochire integratoare preocupata de „constantele unor evolutii sau involutii, tematice sau formale, ori de interactiunile care au contribuit la acestea, plasand accentul nu atat pe numele si performantele autorilor selectati, cat pe felul in care exercitiile lor eseistice au contribuit la delimitarea si la consolidarea a ceea ce alcatuieste acest camp.

 

Cartea se adreseaza cititorilor interesati de istoria literaturii romane pe segmentul ei basarabean si de cei care urmaresc evolutia acestui gen literar sau, simplu, se delecteaza cu aceste exercitii ale spiritului si ale cuvantului.