Ultimul savant al culturii antice, Isidor de Sevilla este si unul dintre fondatorii culturii medievale. Etimologiile sale sint o vasta sinteza a eruditiei antice profane si religioase, pagine si crestine, constituind in acelasi timp prima enciclopedie medievala. Cartile a XI-a (Despre om si monstri) si a XII-a (Despre animale) reprezinta o parte importanta a cartilor despre natura. Cartea a XI-a este un rezumat al cunostintelor pe care le-a avut la dispozitie gindirea medievala despre om, atit in privinta anatomiei si fiziologiei, cit si a psihologiei, un text remarcabil prin meditatia pe care o ofera asupra monstruozitatii ca limita a umanului. Cartea a XII-a este un insemnat izvor pentru literatura didactica si cea de fictiune din Evul Mediu, reliefind statutul extrem de interesant al animalelor in cultura medievala: in cadrul acesteia, ele nu vor fi doar obiecte ale demersului stiintific de tip zoologic, ci si repere ale discursului moralizator si elemente ale discursului alegoric si anagogic.