Unul din cei mai importanţi filozofi ai secolului XX, Michel Henry (1922-2002) își încununează în Eu sunt Adevărul meditaţia filozofică de peste o jumătate de secol cu o provocatoare şi decisivă „filozofie a creștinismului”. Prezentându-şi reflecţiile sub forma unui amplu comentariu fenomenologic la prologul Evangheliei după Ioan, Michel Henry nu urmăreşte să ofere o demonstraţie speculativă a adevărului creştinismului, ci să pună în lumină noutatea radicală a genului de Adevăr pe care Hristos îl revelează şi propune oamenilor. Radical diferit de adevărul lumii, Adevărul lui Hristos este Adevărul lui Dumnezeu care este Viaţă, iar Esenţa Sa este auto-revelarea patetică a Vieții într-un Prim Viu, Fiul şi Cuvântul ei, şi oameni care nu sunt vii decât ca Fii ai Vieții. Revelaţie a filialităţii divine și umane, Adevărul-Viață al creştinismului răstoarnă concepţia noastră despre om şi lume, și adevărul lor exterior, eşuate în barbaria ştiinţei, tehnicii şi societății actuale, dar se află într-o secretă corespondenţă cu viaţa invizibilă care e Adevărul ultim şi mântuirea lumii.
 

Într-o epocă în care nu numai filozofii, dar şi teologii rătăcesc pe căile lumii şi ale exteriorităţii, renunţând la a gândi Viaţa şi auto-revelarea ei, Michel Henry are curajul şi tăria de a reasuma Revelaţia Vieţii adusă de Hristos în radicalitatea ei ioaneică.