Excluderea probelor este o institutie cheie a procesului penal, interesand deopotriva atat teoreticienii, cat si practicienii dreptului, care ridica probleme serioase privitoare la aplicarea si consecintele acesteia, la care un raspuns transant nu poate fi acordat. Procesul penal nu se poate desfasura decat in cadrul prescris de lege, iar sanctiunea excluderii contureaza limitele in care situatia de fapt dedusa judecatii poate fi stabilita, afectand in egala masura atat legalitatea procesului penal, cat si aflarea adevarului in procesul penal.

 

Aflandu-ne la zece ani de la intrarea in vigoare a actualei reglementari procesual penale, nu putem sa nu ne intrebam in ce masura asa-numitul transplant legal, cum a fost etichetata in literatura de specialitate receptia regulii excluderii in sistemul nostru, a fost unul de succes, cu consecinta integrarii excluderii in corpusul legii de procedura si al filosofiei sistemului de justitie romanesc. Necesitatea dezbaterii problemelor pe care le ridica o institutie pana nu demult straina sistemului nostru de drept procesual penal se releva a fi de actualitate, in contextul unor notiuni si institutii preluate fie din sistemul anglo-saxon, fie din sistemul de drept continental, fie ca urmare a integrarii unor concepte ca efect al jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, insuficient definite si conturate in mediul juridic romanesc.

 

Lucrarea ofera o analiza detaliata a sanctiunii excluderii in dreptul procesual penal, incepand cu aspecte introductive privind importanta probelor, mijloacele de proba si principiile care guverneaza administrarea acestora, precum legalitatea si loialitatea ca garantii ale dreptului la un proces echitabil. Se exploreaza istoricul si fundamentul regulii excluderii, atat in context national, cat si international, evidentiind diferentele dintre sistemele de common law si cele de drept continental. Lucrarea examineaza standardele de protectie oferite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in materie de probe obtinute prin incalcarea drepturilor fundamentale, cu referire la articolele 3, 6 si 8. De asemenea, detaliaza reglementarea sanctiunii excluderii in dreptul roman, natura sa juridica, procedura de verificare a legalitatii administrarii probelor si efectele incalcarii principiului legalitatii, inclusiv raspunderea penala, patrimoniala si disciplinara. In final, cartea ofera concluzii si solutii practice pentru depasirea dificultatilor legate de aplicarea sanctiunii excluderii probelor obtinute in mod nelegal.

 

Pornind de la intentia laudabila a legiuitorului de consacrare a unui mecanism eficient pentru determinarea cresterii profesionalismului organelor judiciare in obtinerea probelor, evitarea utilizarii oricaror mijloace care ar putea avea ca scop administrarea cu rea-credinta a unui mijloc de proba sau care ar putea avea ca efect provocarea comiterii unei infractiuni, in scopul protejarii demnitatii persoanei, precum si a dreptului acesteia la un proces echitabil si la viata privata, lucrarea analizeaza in ce masura reglementarea actuala reuseste sa atinga aceste idealuri, oferind si o alta perspectiva asupra modului in care institutia excluderii ar trebui interpretata si aplicata, precum si numeroase exemple din legislatia si din jurisprudenta altor state sau sisteme de drept, analizate si din perspectiva compatibilitatii acestora cu sistemul nostru de justitie.

 

Cartea se adreseaza profesionistilor din domeniul juridic, precum si studentilor la drept si cercetatorilor interesati de aspectele teoretice si practice ale excluderii probelor obtinute ilegal in procesul penal.