Tarimul ascuns si magia literaturii sau Despre trans-bordarea limitelor 

 

Personalitate polivalenta, Igor Ursenco vine dintr-un loc in care spiritul diferitelor etnii arde cu flacara mare, sub semnul curcubeului. Versurile sale – pline nu numai de coplesitoare aluzii culturale, ci si de referinte istorice si politice – capata adesea valoare de mituri ale (re)nasterii si proiectari intangibile a germenelui uman.

 

Poet situat in descendenta lui Nichita Stanescu si Ion Stratan, rafinat, cult, hiperinteligent si ludic, Igor Ursenco crede in Forta Incantatorie a Cuvintului, iar poemele sale, pline de imagini puternice si viziuni inspirate, stau sub semnul unei adevarate mistici a simbolurilor. Schitind o harta spirituala in care se simte acasa, el cauta neincetat sensurile primordiale ale creatiei si ale existentei. As spune ca nota definitorie a creatiei sale este „trans-bordarea” limitelor de tot felul, transgresarea genurilor, speciilor si notiunilor, a frontierelor senzoriale si telurice, filosofice si spirituale.

 

In volumul ExFaustiv e de gasit chiar un inventar al portilor de acces catre alte dimensiuni, pentru ca poezia lui Igor Ursenco este iluminare pura, traita intr-o stare de luciditate maxima a constiintei poetice (printre altele, copertile volumului sunt foarte sugestive pentru magia dinauntru!).

 

Suprasaturate de simboluri si termeni incifrati care isi asteapta Decodificatorul Ideal, textele lui Igor Ursenco au stralucirea stranie a unor amulete, bratari si pietre protectoare purtate de samanii ancestrali. ‒ Serban Tomsa (Bucuresti)

 

Scrisa in paradigma unei constiinte largite, cartea ExFaustiv ni-l reveleaza pe poetul Igor Ursenco fiind posesorul unei ratiuni („de a fi”) eliberate ireversibil si libere de sisteme de referinta rigide care – oricum in finalitatea lor – intra in disolutie escatologica si estetica.

 

Textele sale admirabile, adunate contrapunctic intr-un volum de maturitate estetica, isi dezgolesc cu multa confidenta marginile autotelice doar pentru a se proteja cu aceeasi tenacitate de orice intruziune a materiei brute. In continutul lor intri astfel ca intr-un aditon de templu grecesc: printre interstitiile unei gindiri (as prefera sa o numesc, in cazul lui Igor Ursenco) mai curind „nereziduale” decit (recognoscibil) „poetice”, nu prea este loc de generatii de cititori care sa se tina de miini in grupuri solidare. Exploratori curajosi si solitari ai alteritatii doar cit a se strecura, in fantele rezultate, cu o mai mare usurinta ecologica.

 

Doar simpla lecturare a Sumarului cartii asigura o buna vecinatate cu stincile de canion, la extremitatile interioare ale carora nu poti exclude emergenta unor curenti (subterani si celesti) in care Feuerbach si Buber s-au aruncat Unul intru salvarea Celuilalt. ‒ Rafael-Jesus Rubio y Hedron (Alcala de Henares, Spania)

 

Versurile lui Igor Ursenco sunt plasmuite in zodia dorintei de experiment si reviriment, proiectate pe orizontul testamentar al avangardismului dintotdeauna si de pretutindeni.

 

Autorul si le doreste dense in simboluri, de cele mai multe ori cvasicriptice, mizind avid si oarecum … decent-orgolios pe entropia sui generis – pe cea estetica, in mod special, ca „stare de dezordine… din care se naste opera de arta prin interventia creatoare a artistului”. Reproduc aceasta definitie, deoarece in cazul volumului ExFaustiv „teoria” este incifrata metaforic, evitind apodicticul, cind ar fi exclusa posibilitatea opozitiilor. Contradictiile, „rasparul” semnificatiilor sunt dorite, provocate in aceste versuri ale dihotomiilor si – nu de putine ori – ale extremelor. Sunt versurile „datului natural”, dar si ale travaliului initiatic perseverent. ‒ Leo Butnaru (Chisinau)

 

In acest volum unicat, Igor Ursenco ne invita la un „Banchet” ad hoc cu Platon, transformat treptat intr-un Dialog la nivel de Cicluri, poeme, strofe, versuri, ritmuri rimate si cadente interne. Numai singura „Harta gloselor contextuale”pe care autorul o anexeaza la finalul cartii rezulta intr-un „maniheism” liric debordant pe care neindoios l-ar imbratisa, in fata mortii prietenoase, un Hieronimus Bosch convertit de urgenta la ecologie. Spirituala, de ce nu.

 

Autorul isi poate lichida linistit (cu constiinta impacata, altfel spus) contul la capitolul poezie, intuind la modul cel mai liric posibil ca meta-literatura are nevoie de el in alta parte a domeniilor ei latifundiare, de exemplu in post-critica. ‒ Geo Ghetu (Bucuresti)