Ioan Alexandru Tofan (n. 1979) este conf. dr. in cadrul Facultatii de Filosofie si Stiinte Social-Politice, Universitatea "Al. I. Cuza' din Iasi. A publicat Logica si filozofia religiei. O re-lectura a prelegerilor hegeliene (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2010), City Lights. Despre experienta la Walter Benjamin (Humanitas, Bucuresti, 2014), Cuvinte, lucruri, imagini. Teorie critica la Walter Benjamin si Theodor W. Adorno (Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2014), precum si numeroase studii in reviste si volume de specialitate pe teme privind filozofia clasica germana, filozofia religiei, teoria critica sau teoriile secularizarii.

 

Misticul nu cunoaste in maniera stiintifica, ci ghiceste in detalii si nuante urmele unei prezente invizibile si apasatoare. Apoi isi povesteste aventura fara sa relateze fapte, intamplari, ci reproducand prin limbaj, ca modus loquendi, dialogul cu Celalalt. Astfel, metafora marii se regaseste la mistici si are, ca si in cazul lui Jules Verne, o functie critica: de a pune, pe de o parte, sub semnul intrebarii pretentia de a inchide infinitul intr-un concept si, pe de alta parte, de a-i reda "calatoriei" fluiditatea si indecizia care ii sunt originare. Orasul, marea si cerurile sunt avataruri ale unei pustietati in care cel ce o strabate se gaseste, in permanenta, in conditia miraculoasa descrisa de Surin in "Cantiques spirituels": comme un enfant perdu. - Ioan Alexandru Tofan