Cand a scris Romanul Oxfordului, Javier Marias nu era pregatit pentru felul in care realitatea avea sa invadeze fictiunea. Persoane reale s-au identificat in personajele fictive, cititorii l-au confundat pe autor cu naratorul, iar un poet minor englez, mentionat in trecere, si-a atribuit o prezenta atat de extinsa in viata lui Marias incat scriitorul a sfarsit prin a mosteni de la acesta legendarul regat caraibian Redonda. In Fata intunecata a timpului, Marias recurge la efectele tulburatoare pe care le-a produs Romanul Oxfordului asupra vietii sale pentru a initia o meditatie extraordinara asupra caracterului tranzitoriu, efemer si fragil al vietii si a felului in care realitatea se contopeste cu fictiunea. Poate ca poetul minor din anii ’30 John Gawsworth sau nefericitul romancier Wilfrid Ewart nu sunt chiar atat de uitati pe cat credea Marias. In definitiv, nimeni nu moare fara sa lase o urma cat de mica.