Fragment din cartea "Femeia cu chimono alb" de Ana Johns:

"Au trecut cateva zile de la nasterea Micii Pasari si, pana astazi, am facut numai bai in pat, cu radacina de ghimbir uscat. Chiar si acum, dupa o baie completa, mirosul lui puternic imi ramane pe piele si-mi arde nasul, la fel cum o face si kerosenul din micul radiator cu parafina pe care ni l-a adus sora Sakura. Cel putin tine frigul iernii la distanta, iar camera noastra e confortabila.
Hisa, doica, imi leagana pruncul si-i canta un cantec de leagan, in timp ce eu ma lupt cu parul meu inca umed, incercand sa-i descalcesc nodurile si, odata cu asta, si incertitudinile din mintea mea.
E ianuarie.
Hajime a plecat in Formosa inca din septembrie. Stagiul lui in armata s-a terminat curand dupa aceea, asa ca ar fi trebuit sa calatoreasca in America pentru lasarea la vatra. Sa se fi intors oare la casuta noastra din sat si sa se fi alarmat de lipsa mea? Oare sa se fi dus la Zushi, ca sa ma caute acolo? Mi-e teama ca bunica si tata l-au indepartat mintindu-l, asa ca am rugat-o pe Sora sa mearga in sat si sa culeaga stiri, iar apoi sa-i spuna adevarul despre situatia mea vecinei mele, Maiko.
Pruncul meu a scazut in greutate asa cum n-ar fi trebuit, iar acum se lupta si sa rasufle. Dar inca traieste, asa ca vom continua sa incercam s-o hranim si s-o ingrasam. Sora Momo imi aduce mancare calda, supa si mochi, prajitura de orez, ca sa ma ajute sa iau si eu in greutate. Capul si corpul ma dor de la lipsa ceaiului otravitor al moasei. Oare pruncul sufera de la sevrajul otravii? O privesc in bratele Hisei. Pruncul meu e infasat, multumit, ingrijit si iubit, dar oare sufera?
- Ce cantec e acela, Hisa?
- O, e doar un vechi cantec de leagan. Cred ca-i place, totusi. Iti place, nu-i asa? o intreaba ea pe fetita, ridicand-o si strambandu-se comic langa fata ei. O, da. Asa-i, iti place.
Rad.
- Si mie-mi place.
De obicei, dupa ce naste, o fiica sta in casa mamei timp de aproape patru saptamani. Lui Okaasan i-ar fi placut nespus de mult sa cante cantece de leagan. Chiar si bunica si-ar da silinta sa ajute, daca situatia ar fi diferita.
Daca bunica n-ar fi asa cum e, inca ar putea face asta.
Nu ma astept sa raman aici patru saptamani incheiate, dar unde sa ma duc? Si hranirea pruncului meu ramane inca sub semnul intrebarii. Cu ce s-o platesc pe Hisa? Inima ostenita mi se strange, asa ca oftez din tot sufletul, apoi clipesc ca sa-mi revin. Asa cum o tine Hisa pe Pasarea Mica, fetitei i se vede doar un smoc de par negru-albastrui.
Pun peria in poala si zambesc.
- Parul ii incununeaza capul precum o palarie de capsuna.
Cu doua degete, Hisa incearca sa netezeasca asa-zisa "codita" a capsunii, insa firele stau, mai departe, drept in sus. Doica rade.
- Te-ai gandit la un nume pentru capsunica asta?"