Poezia este cea care aduce schimbare in toate, plecand de la limba, dialectica, retorica si educatie. Ea este formativa si formatoare. Este unica in ceea ce reprezinta posibilitatea de indreptare si revitalizare a unei civilizatii intregi.

Actualul volum vine sa completeze gandirea deschisa de precedentele, care au trasat o linie altfel fata de poezia contemporana romaneasca. Astfel, autorul reuseste sa deschida o noua cale, mai ludica, mai savuroasa, mai ezoterica. Este interesant acest joc al versurilor sale, ca un creator care in lucrarea sa de a crea se joaca, zambeste, rade si construieste, dar si strica pentru a reconstrui, fara a distruge, ci totul, intreaga materie de la care se pleaca are si isi gaseste o finalitate. Si ce ar fi mai frumos in acest dat creationist decat Femeia, universul intreg care face ca lumea sa-si gaseasca frumusetea si implinirea sa?
Se poate realiza o intreaga filosofie si poetica doar din acest titlu, care provoaca, incita la un ex-curs al memoriei. Insa, nu trebuie uitat faptul ca intreaga definire a iubirii umane alternand intre agape si eros poarta semnul discursului uman intre barbat si femeie. Intrebarea filosofica eu cine sunt? este dublata de cea reprezentata de ce este femeia? Si pe intreg parcursul istoriei umanitatii s-au incercat a se oferi raspunsuri prin cele sapte arte, prin stiinta, filosofie, psihologie etc. Nu s-a reusit decat descoperirea unor mici raspunsuri, care, de fapt, au adancit problematizarea determinata de aceste doua intrebari.
Poetul Neil McGregor ofera raspunsuri prin poemele sale, care se constituie ca o panza de paianjen, bine construita, cu migala, cu acuratete, cu o mare atentie la detalii si la semnificatia fiecarui cuvant sau vers. Putem observa ravna cu care se adanceste in aceasta cautare, care este constituita ca un Sfant Graal in ceea ce reprezinta Femeia.

Intregul volum poarta stigmatele devenirii, ale durerii creatiei, facerii, a tot ceea ce inseamna trecere de la tacere la fiinta, la fiintare, la devenire. Alternanta discursului poetic pleaca de la eul masculin tinzand spre alternantele feminine.
Un alt motiv este cel al luminii, care insoteste intregul periplu poetic.