Presupunand ca evul mediu incepe cu prabusirea imperiului Roman de Apus, in anul 476, se lasa, ca pe un pamant al nimanui primele aproape cinci veacuri crestine, nici antice (post grecesti si post romane) nici medii. In periodizare orice criteriu este conventional dar dintre toate trebuie ales cel mai operational si deci mai aproape de adevar. Fata de oricare alt eveniment instituit in criteriu periodologic, prin universalitate crestinismul este in cea mai mare masura mai aproape de pragul de sus al obiectivitatii. Cum o epoca nu se sfarseste unde incepe alta (sau invers) ca in manualele de istorie, "vechiui si noul" coexista, atingandu-se, chiar interferand. Filosofia greaca, filosofia romana isi continuau istoria dar intr-un timp post istoric (nu neaparat crepuscular). Dar ruptura se savarsise. Dincoace de ea era modernitatea. Aceasta carte este despre un asemenea timp, al rupturilor si al asezarilor.