In efortul redescoperirii bogatiei teologiei Parintilor, acest prim volum, dintr-o serie dedicata teologiei ortodoxe in perioada ei formativa (ce culmineaza cu Sinodul al doilea de la Niceea si cu recunoasterea si consacrarea cinstirii sfintelor icoane), insista intr-un mod aparte asupra perioadei "crestinismului primar", a problemelor si incertitudinilor istorice si dogmatice, pe temeiul celei mai bune cercetari moderne.
 

Abordand intreaga tematica esentiala a formarii teologiei crestine in perioada premergatoare Sinodului I Ecumenic, autorul reuseste sa lamureasca teme precum canonul scripturistic, traditia si succesiunea apostolica. Intr-un amplu periplu, care trece prin Roma, Alexandria si Antiohia, ni se reda pulsul teologic al intregii oikoumene si ni se dezvaluie profunzimile marilor teologi ai perioadei (Sfintii Ignatie al Antiohiei, Iustin Martirul sau Irineu al Lyonului), in contextul disputei comunitatii crestine cu adversari care, desi eretici (Sabelie, Origen sau Pavel de Samosata s.a.), au oferit Bisericii prilejul unei aprofundari a adevarului revelat, ce va supravietui peste veacuri, calauzind spiritul uman la Hristos.