Societatea de astazi ne cere sa aratam mai mult decat suntem cu adevarat. Da valoare doar celor care stralucesc. De aceea pierde dimensiunea suprarationalului. Uita sa caute cele care depasesc perceptia ei limitata. Pozitia fiecaruia in fata credintei, a drumului sau duhovnicesc, ramane un drept irevocabil si totodata o responsabilitate personala. Uneori nu constientizam ca am adoptat comportari care nu au legatura cu adevaratul nostru sine. Uneori este mai putin stresant si mai usor sa ne prefacem a fi altcineva. Alteori este mai atragator, pentru a ne face placuti uneia sau mai multor persoane. Insa ceea ce ignoram este faptul ca pe termen lung nu vom deveni fericiti si vom fi mereu inchisi in altceva. Adevarul este ca cel mai bun dar pe care-l putem face sinelui nostru este sa fim autentici. Sa strabatem cararea noastra si sa ne adunam comoara privind mereu in sus, spre cer! Atunci vom constientiza ca franturile vietii noastre sunt cele care ne vor ajuta sa cream cel mai frumos mozaic din cer!

Franturi de cer... impreuna cu El!

Traducere din limba greaca de Cristian Spatarelu.