Sa iti intitulezi volumul de poeme Fricile cu care nu ne nastem este in primul rand o dovada de mare curaj, pentru ca se stie ca a scrie despre propriile frici, angoase, dureri si alte sentimente negative este semn de vulnerabilitate si majoritatea celor din ziua de astazi prefera mai degraba camuflajul. E.M. Arion insa isi asuma pe deplin toate neimplinirile care au facut-o sa fie cine este astazi, mai exact o femeie matura si o poeta in adevaratul sens al cuvantului, care detine toate instrumentele poeziei si le foloseste exact asa cum trebuie pentru a-si face auzit mesajul. Si nu doar ca si le asuma, ci, mai mult decat atat, si le insuseste pana la identificare, le traieste ca pe un firesc al vietii, ajungand chiar la o deplina impacare cu acestea, drept care nu vom gasi in cartea aceasta nicio urma de frustrare negestionata corespunzator, nicio furie necontrolata, niciun suvoi de lacrimi scapat necontrolat. Gasim doar poezie. Dura, usturatoare, pe alocuri infioratoare, dar poezie. - Romeo Aurelian Ilie