Fragment din cartea "Furia de fier" de Pierce Brown:

"Ii zambesc lui Wulfgar, care coboara scarile in intampinarea mea. Unul dintre fiii favoriti ai Revoltei, Obsidianul e slabanog si noduros ca o radacina de copac, intr-o armura albastru-deschis. E de-abia trecut de patruzeci de ani. Are o fata ascutita ca o pasare de prada si barba impletita ca a eroului sau, Ragnar.
Wulfgar este unul dintre Obsidienii care au luptat alaturi de Ragnar pe zidurile Ageei si i-a insotit pe Fiii lui Ares pe Attica atunci cand m-au eliberat din captivitatea Sacalului. Acum ArhiGardian al Republicii, imi zambeste oprindu-se cu o treapta mai sus, cu ochii negri incretindu-se la colturi.
- Traiasca libertatea! spun zambind.
- Traiasca libertatea, repeta el.
- Wulfgar. Ce ciudat ca te intalnesc aici! Ai ratat Ploaia.
- Pai, nu puteai sa astepti sa ma intorc, nu? spune Wulfgar tataind mustrator din limba. Copiii mei ma vor intreba unde am fost cand s-a abatut Ploaia asupra lui Mercur si stii ce-o sa fiu silit sa le zic?
Se apleaca inainte zambind complice:
- Ca sedeam pe buda si tocmai ma stergeam la cur cand am auzit ca Barca a ocupat Mount Caloris.
Izbucneste intr-un ras ca un tunet.
- Eu ti-am zis sa nu pleci, intervine Sevro. Ti-am zis c-o sa pierzi toata distractia. Trebuia sa-i vezi pe Cenusei cum au uschit-o. Au lasat o dara de pisat tocmai pana pe Venus. Ti-ar fi placut!
Sevro ii zambeste larg Obsidianului. El i-a pus un brici in mana, in raul de noroi al Ageei. Acum Wulfgar are propriul lui brici. Plaselele lui sunt confectionate dintr-un dinte de dragon al ghetii de la Polul Sud al Pamantului.
- Daca nu m-ar fi convocat Senatul, lama mea ar fi cantat si ea in ziua aia, zice el.
Sevro pufneste batjocoritor.
- Asa-i. Ai dat fuguta acasa ca un catelus cuminte.
- Un catelus? Prietene, sunt un servitor al Poporului. Ca noi toti.
Ma priveste cu un usor repros si inteleg adevaratul sens al spuselor lui. Ca toti Gardienii, Wulfgar e un credincios. Nu crede in mine, ci in Republica, in principiile pe care e fondata. Si in ordinele pe care le da Senatul. Cu doua zile inainte ca Ploaia de Fier sa se abata peste Mercur, Senatul, condus de vechiul meu prieten Dancer, a votat impotriva propunerii mele. Mi-a cerut sa continui asediul. Sa nu irosesc oameni si resurse intr-un asalt.
N-am ascultat si am dezlantuit Ploaia.
Acum, un milion de oameni zac in nisipurile de pe Mercur si noi sarbatorim Ziua Eliberarii.
Daca Wulfgar ar fi fost cu mine pe Mercur, n-ar fi sfidat ordinele Senatului alaturandu-se Ploii noastre. De fapt, probabil c-ar fi incercat sa ma opreasca. Si e unul dintre putinii barbati in viata care ar fi putut reusi. Fie si pentru scurt timp."