Garcia Marquez, calatoria spre obrasie
Garcia Marquez, calatoria spre obrasie
Garcia Marquez. Calatoria spre obarsie este reconstituirea cea mai documentata, completa, riguroasa si, totodata, fascinanta a creatorului de geniu care a scris Un veac de singuratate. Cartea s-a publicat la Madrid, la editura Alfaguara, in 1997 (intr-un tiraj de peste cincizeci de mii de exemplare), avand imediat un amplu ecou, atat in Spania, cat si pe plan international, si cunoscand mai multe editii. A fost tradusa in zece limbi: engleza, franceza, germana, portugheza., greaca, polona, olandeza, coreeana, chineza si mandarina, cele doua limbi majoritare din China, unde a fost publicata in o suta de mii de exemplare si distinsa cu Premiul National de Excelenta. pentru Literatura Straina.
Dar cea mai sugestiva apreciere a acestui impresionant demers biografic este, neindoios, aceea a lui Garcia Marquez insusi, care a marturisit: "Daca as fi citit inainte Calatoria spre obarsie, nu mi-as mai fi scris memoriile". - Tudora Sandru Mehedinti Fragment din cartea „Garcia Marquez, calatoria spre obrasie” de Dasso Saldivar
"Duelul a avut loc pe o ulita ce dadea spre islaz, unde Medardo se dusese dupa-amiaza sa coseasca putin fan pentru catar. Ulita a disparut de ani de zile. In locul ei, intre Strada 11 si Bulevardul 6 de astazi, se afla doua case vechi pe care locuitorii din Barrancas continua insa sa le numeasca „ulita unde Nicolasito Marquez l-a omora pe Medardo Romero in ziua cu procesiunea Fecioarei del Pilar", l9 octombrie. Medardo era imbracat in haine de in alb, cu o umbrela intr-o mana si cu o legatura de fan in cealalta, sub o ploaie marunta si indaratnica, la cinci dupa-amiaza. In astfel de conditii, siluet lui monumentala a fost o tinta perfecta pentru legendara maiestrie de tragator a colonelului, care il astepta in ploaie, adapostit sub umbrela. Ca si cum nu s-ar fi pregatit sa omoare un om, ci sa implineasca un ritual, Nicolas Marquez i-a strigat cand l-a vazut venind cu o legatura de fan: „Medardo, eu mi-am lasat treburile in ordine esti inarmat?" „Da, sunt inarmat", a fost tot ce a mai apucat sa raspunda Medardo inainte de a fi doborat de doua gloante precise. Auzind impuscaturile, Gregoria Cantillo, batrana care traia singura intr-o casa vecina, a iesit in strada, a vazut tragedia si i-a striga colonelului: „Vai, l-ai omorat!", iar el, zgarcit la vorbe ca de obicei, a raspuns: „Asa-i; glontul onoarei a invins glontul puterii!".
Inainte de a se preda la primarie, colonelul a cautat sprijin moral la bunul sau prieten, liderul liberal Lorenzo Solano, si apoi s-a dus acasa pentru a-i da vestea proasta nevestei. Tranquilina Iguara Cotes a fost gata sa innebuneasca auzind-o, fiindca a stiut in clipa aceea ca tragedia ii va coplesi pe toti deopotriva."
Dar cea mai sugestiva apreciere a acestui impresionant demers biografic este, neindoios, aceea a lui Garcia Marquez insusi, care a marturisit: "Daca as fi citit inainte Calatoria spre obarsie, nu mi-as mai fi scris memoriile". - Tudora Sandru Mehedinti Fragment din cartea „Garcia Marquez, calatoria spre obrasie” de Dasso Saldivar
"Duelul a avut loc pe o ulita ce dadea spre islaz, unde Medardo se dusese dupa-amiaza sa coseasca putin fan pentru catar. Ulita a disparut de ani de zile. In locul ei, intre Strada 11 si Bulevardul 6 de astazi, se afla doua case vechi pe care locuitorii din Barrancas continua insa sa le numeasca „ulita unde Nicolasito Marquez l-a omora pe Medardo Romero in ziua cu procesiunea Fecioarei del Pilar", l9 octombrie. Medardo era imbracat in haine de in alb, cu o umbrela intr-o mana si cu o legatura de fan in cealalta, sub o ploaie marunta si indaratnica, la cinci dupa-amiaza. In astfel de conditii, siluet lui monumentala a fost o tinta perfecta pentru legendara maiestrie de tragator a colonelului, care il astepta in ploaie, adapostit sub umbrela. Ca si cum nu s-ar fi pregatit sa omoare un om, ci sa implineasca un ritual, Nicolas Marquez i-a strigat cand l-a vazut venind cu o legatura de fan: „Medardo, eu mi-am lasat treburile in ordine esti inarmat?" „Da, sunt inarmat", a fost tot ce a mai apucat sa raspunda Medardo inainte de a fi doborat de doua gloante precise. Auzind impuscaturile, Gregoria Cantillo, batrana care traia singura intr-o casa vecina, a iesit in strada, a vazut tragedia si i-a striga colonelului: „Vai, l-ai omorat!", iar el, zgarcit la vorbe ca de obicei, a raspuns: „Asa-i; glontul onoarei a invins glontul puterii!".
Inainte de a se preda la primarie, colonelul a cautat sprijin moral la bunul sau prieten, liderul liberal Lorenzo Solano, si apoi s-a dus acasa pentru a-i da vestea proasta nevestei. Tranquilina Iguara Cotes a fost gata sa innebuneasca auzind-o, fiindca a stiut in clipa aceea ca tragedia ii va coplesi pe toti deopotriva."
PRP: 51.81 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
44.04Lei
44.04Lei
51.81 LeiPrimești 44 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Garcia Marquez. Calatoria spre obarsie este reconstituirea cea mai documentata, completa, riguroasa si, totodata, fascinanta a creatorului de geniu care a scris Un veac de singuratate. Cartea s-a publicat la Madrid, la editura Alfaguara, in 1997 (intr-un tiraj de peste cincizeci de mii de exemplare), avand imediat un amplu ecou, atat in Spania, cat si pe plan international, si cunoscand mai multe editii. A fost tradusa in zece limbi: engleza, franceza, germana, portugheza., greaca, polona, olandeza, coreeana, chineza si mandarina, cele doua limbi majoritare din China, unde a fost publicata in o suta de mii de exemplare si distinsa cu Premiul National de Excelenta. pentru Literatura Straina.
Dar cea mai sugestiva apreciere a acestui impresionant demers biografic este, neindoios, aceea a lui Garcia Marquez insusi, care a marturisit: "Daca as fi citit inainte Calatoria spre obarsie, nu mi-as mai fi scris memoriile". - Tudora Sandru Mehedinti Fragment din cartea „Garcia Marquez, calatoria spre obrasie” de Dasso Saldivar
"Duelul a avut loc pe o ulita ce dadea spre islaz, unde Medardo se dusese dupa-amiaza sa coseasca putin fan pentru catar. Ulita a disparut de ani de zile. In locul ei, intre Strada 11 si Bulevardul 6 de astazi, se afla doua case vechi pe care locuitorii din Barrancas continua insa sa le numeasca „ulita unde Nicolasito Marquez l-a omora pe Medardo Romero in ziua cu procesiunea Fecioarei del Pilar", l9 octombrie. Medardo era imbracat in haine de in alb, cu o umbrela intr-o mana si cu o legatura de fan in cealalta, sub o ploaie marunta si indaratnica, la cinci dupa-amiaza. In astfel de conditii, siluet lui monumentala a fost o tinta perfecta pentru legendara maiestrie de tragator a colonelului, care il astepta in ploaie, adapostit sub umbrela. Ca si cum nu s-ar fi pregatit sa omoare un om, ci sa implineasca un ritual, Nicolas Marquez i-a strigat cand l-a vazut venind cu o legatura de fan: „Medardo, eu mi-am lasat treburile in ordine esti inarmat?" „Da, sunt inarmat", a fost tot ce a mai apucat sa raspunda Medardo inainte de a fi doborat de doua gloante precise. Auzind impuscaturile, Gregoria Cantillo, batrana care traia singura intr-o casa vecina, a iesit in strada, a vazut tragedia si i-a striga colonelului: „Vai, l-ai omorat!", iar el, zgarcit la vorbe ca de obicei, a raspuns: „Asa-i; glontul onoarei a invins glontul puterii!".
Inainte de a se preda la primarie, colonelul a cautat sprijin moral la bunul sau prieten, liderul liberal Lorenzo Solano, si apoi s-a dus acasa pentru a-i da vestea proasta nevestei. Tranquilina Iguara Cotes a fost gata sa innebuneasca auzind-o, fiindca a stiut in clipa aceea ca tragedia ii va coplesi pe toti deopotriva."
Dar cea mai sugestiva apreciere a acestui impresionant demers biografic este, neindoios, aceea a lui Garcia Marquez insusi, care a marturisit: "Daca as fi citit inainte Calatoria spre obarsie, nu mi-as mai fi scris memoriile". - Tudora Sandru Mehedinti Fragment din cartea „Garcia Marquez, calatoria spre obrasie” de Dasso Saldivar
"Duelul a avut loc pe o ulita ce dadea spre islaz, unde Medardo se dusese dupa-amiaza sa coseasca putin fan pentru catar. Ulita a disparut de ani de zile. In locul ei, intre Strada 11 si Bulevardul 6 de astazi, se afla doua case vechi pe care locuitorii din Barrancas continua insa sa le numeasca „ulita unde Nicolasito Marquez l-a omora pe Medardo Romero in ziua cu procesiunea Fecioarei del Pilar", l9 octombrie. Medardo era imbracat in haine de in alb, cu o umbrela intr-o mana si cu o legatura de fan in cealalta, sub o ploaie marunta si indaratnica, la cinci dupa-amiaza. In astfel de conditii, siluet lui monumentala a fost o tinta perfecta pentru legendara maiestrie de tragator a colonelului, care il astepta in ploaie, adapostit sub umbrela. Ca si cum nu s-ar fi pregatit sa omoare un om, ci sa implineasca un ritual, Nicolas Marquez i-a strigat cand l-a vazut venind cu o legatura de fan: „Medardo, eu mi-am lasat treburile in ordine esti inarmat?" „Da, sunt inarmat", a fost tot ce a mai apucat sa raspunda Medardo inainte de a fi doborat de doua gloante precise. Auzind impuscaturile, Gregoria Cantillo, batrana care traia singura intr-o casa vecina, a iesit in strada, a vazut tragedia si i-a striga colonelului: „Vai, l-ai omorat!", iar el, zgarcit la vorbe ca de obicei, a raspuns: „Asa-i; glontul onoarei a invins glontul puterii!".
Inainte de a se preda la primarie, colonelul a cautat sprijin moral la bunul sau prieten, liderul liberal Lorenzo Solano, si apoi s-a dus acasa pentru a-i da vestea proasta nevestei. Tranquilina Iguara Cotes a fost gata sa innebuneasca auzind-o, fiindca a stiut in clipa aceea ca tragedia ii va coplesi pe toti deopotriva."
Detaliile produsului
