Fragment din volumul "Giacomo Casanova. Sonata inimilor frante" de Matteo Strukul:

"Zago inspira lung, ca si cum ceea ce se pregatea sa spuna avea nevoie de tot aerul pe care nasul sau subtire il putea contine.
Apoi rupse tacerea.
Doar patru cuvinte.
- Giacomo Casanova s-a intors!
Si acela fu inceputul sfarsitului.
La auzirea numelui, Pietro Garzoni sari in picioare, aproape azvarlind calimara pe jos. Isi largi si mai mult gulerul apretat, temandu-se ca nu va putea respira, si-si descheie nasturii de la lunga redingota neagra.
Giacomo Casanova: cata nerusinare!
Omul acela era un blestem. Viciile sale, proasta lui influenta asupra femeilor, zvonurile care circulau despre faptul ca ar fi fost sprijinit de forte oculte... Conform ultimelor informatii, se afla la Viena! Se gandi la momentul in care, cu cativa ani in urma, Giacomo Casanova parasise Republica, cand Garzoni trasese in sfarsit un suspin de usurare, pentru ca individul ala era ca ciuma si foametea impreuna. Transforma in moarte si lacrimi tot ce atingea. Desigur, poporul il iubea, femeile faceau nebunii pentru el, cercurile de literati si artisti vedeau in el un soi de antierou rebel si deci un model. Dar Casanova era blestemul ordinii si al disciplinei. Iar intr-un oras ca Venetia, numai Dumnezeu stie de cata ordine si disciplina e nevoie. Republica, intre locuri de intalnire si jocuri de noroc, teatre si bordeluri, saloane si taverne parea un depozit de munitii gata sa explodeze, era un oras volubil si lichid ca apa lagunei pe care luase nastere, o femeie lasciva si gata sa se daruiasca celui care, mai bine decat altii, ii cunostea viciile si trasaturile distinctive.
De fapt, de la un asemenea om te puteai astepta la orice. Iata de ce vestea intoarcerii sale era tot atat de bine primita ca vestea unei epidemii de variola.
- Sunteti sigur? intreba Garzoni, aproape nevenindu-i sa creada. L-ati vazut? Era intr-adevar el?
Nesiguranta il mistuia ca un foc.
- Vorbiti odata, fir-ar sa fie!
Zago tusi nervos.
- L-am vazut cu ochii mei.
- Unde era?
- La carciuma Do Mori, in cartierul San Polo, langa Rialto. Excelenta Voastra o cunoaste?
- Cine nu cunoaste coliba aia pentru depravati si pierde-vara?
Inchizitorul de Stat era orbit de furie.
- A intalnit o femeie.
- O femeie?
- Da, dar nu una de pe-aici.
- Ce vreti sa spuneti?
- O austriaca, o dama de companie. L-a condus pe Casanova in casa stapanei sale.
- Stiti despre cine-i vorba?
- Contesa Margarethe von Steinberg."