Nesabuinta si lacomia au facut ca sistemul financiar, a carui unica menire ar fi trebuit sa fie slujirea cu devotament a economiei reale, sa se transforme intr-o adevarata industrie a banilor, sa fie in acelasi timp si arbitru, si jucator. Aceasta metamorfoza a dat nastere unui mutant – capitalismul financiar. Nu a durat prea mult si intregul sistem a inceput sa se clatine, ca pana la urma sa avem parte de cea mai mare criza economica din istorie. Guvernele s-au grabit sa sara in ajutorul sistemului bancar aflat in colaps, dar nu au reusit sa faca aproape nimic pentru economia reala, care se zbate in continuare sa revina „pe crestere”. Criza ar fi fost un bun prilej pentru restructurarea din temelii a intregului sistem financiar mondial. Dar organismele internationale, mandatate de G20, grupul celor mai dezvoltate state ale lumii, sa infaptuiasca reforma, ezita in adoptarea unor reglementari radicale, dand posibilitate bancilor sa se intoarca nestingherite la vechile obiceiuri care au condus la declansarea crizei.