Uneori, cand imi inalt seara ruga spre cer, ma gandesc nu doar la oamenii-ingeri din viata mea, ci si la vibratia pe care uneori o simt atat de puternic in mine, trimisa de acolo, de sus, inapoi pe pamant. O putere divina imi umple sufletul, trupul si mintea si imi da increderea ca nimic nu e fara sens sau pierdut pentru totdeauna, ci dimpotriva, odata adapostit dincolo de nori, un sufletel ce a trecut pe aici, printre noi, s-a inaltat, capatand un har menit sa ne acopere protector pe toti, la nevoie. Cumva, cine a plecat dintre noi, lasand bunatate in urma, devine paza si forta interioara pentru cei ramasi pentru un timp pe pamant. Adesea, cei ce se simt pierduti suntem noi. Dar e de ajuns sa-ti ridici privirea, sa soptesti o ruga si sa aduni din nou puterea, speranta, pentru ca cei dragi care s-au inaltat o picura in noi. Ne asculta greul. Ne alina. Ne oblojesc ranile. Ne zambesc fara teama. Ei sunt bine. Ne asigura ca nu suntem singuri si vom fi bine si noi. - Andreea Marin 

Ilustratii color de Mirela Chereches.