Am așteptat de multă vreme să citesc „Helliconia - Primăvara”, de Brian Aldiss, mai ales că îmi plăcuse foarte tare un alt roman scris de același autor, recte „Sera”, citit încă din adolescenţă. Și cum tot am citit recenzii și comentarii laudative la adresa „Helliconiei”, mă așteptam la un deliciu literar în toată regula... Din nefericire, vorba unei femei pe care o îndrăgesc, dar nu se poate hotărî dacă vrea să mă iubească și ea, romanul „Helliconia - Primăvara” începe extrem de promiţător, dar încetinește tempoul acţiunii în mod simţitor și dezamăgitor pentru mine, pierzîndu-și farmecul în detalii inutile, ce se aglomerează pînă la refuz, transformînd cartea într-o poveste plictisitoare pe alocuri, enervantă prin unele capitole sau entuziasmantă prin altele (de pildă, partea în care apar zeneii mi se pare foarte reușită). Însă, spre final, acţiunea se precipită din nou, dar numai ca să lase cititorul în suspans pentru următorul volum din serie. Nota 8,80.