Fragment din cartea "Holly" de Stephen King:

"Pentru ca a lucrat o vreme la indexurile cartilor de istorie, Holly stie ca denumirea campingului - Kanonsionni - inseamna "casa in limba vechilor irochezi; si chiar exista asa ceva in centrul terenului. Jumatate din constructia aceea a fost transformata intr-un magazin, iar cealalta jumatate pare a fi destinata adunarilor. Partea aceasta este acum plina de fete si de baieti care canta "The Night They Drove Old Dixie Down", in timp ce dirijorul lor (daca asta este tipul) ii acompaniaza la o chitara electrica. Sigur, niciunul nu are vocea lui Joan Baez, dar canta frumos si iti dau o stare de bine. In alta zona a campingului, se desfasoara o partida de softball. In alt loc, cativa barbati se joaca aruncand potcoave intr-un tarus; un zanganit tulbura linistea dupa-amiezii fierbinti si unul dintre barbati striga: Am reusit sa-l ating! Multi inoata sau doar se balacesc in lac. Altii intra si ies din magazin, mancand tot felul de crantanele si band sucuri. Majoritatea poarta tricouri cu Marele Sef-de-trib - „Hai sa pufaim din pipa pacii". Se vad si cativa care poarta masca. Poarta si Holly, normal ca poarta, dar se simte cuprinsa de fericire la vederea tuturor acestor oameni exuberanti, cu chipurile descoperite. Chiar daca nu s-a terminat cu Covidul, uite ca America isi revine. Partea cu Covidul o ingrijoreaza, partea cu revenirea la viata a Americii o umple de speranta.
Ocoleste casa cea lunga si ajunge in zona mai umbroasa. Acolo o asteapta Lakeisha Stone, asezata pe banca de langa o masa de picnic, a carei suprafata din lemn este acoperita cu scrijelituri - initiale si tot felul de declaratii de dragoste. Tanara poarta o bluza vernil, subtire si larga peste costumul de baie verde-inchis. Lui Holly i se pare ca este cam de aceeasi varsta cu Bonnie (poate cu un an mai mare sau mai mica) si arata absolut senzational - tanara, plina de viata si sexy. Holly presupune ca la fel arata si Bonnie. Si-ar dori sa creada ca inca arata asa.
- Buna! zice ea. Tu esti Lakeisha, da? Eu sunt Holly Gibney.
- Va rog, spuneti-mi Keisha, raspunde tanara. V-am luat un suc Snapple. Varianta cu zahar. Sper ca nu va deranjeaza.
- Splendid! spune Holly. Te-ai gandit bine.
Ia sticla, desface capacul si se asaza langa Keisha.
- Te superi daca sunt indiscreta si te intreb daca te-ai vaccinat ?
- Doza dubla. Cu Pfizer.
- Eu, cu Moderna, zice Holly.
Mai nou, asa se saluta oamenii in vremurile astea. Holly isi scoate masca si ramane cateva momente cu ea in mana.
- Ma simt aiurea sa o port in aer liber, dar am avut de curand un deces in familie. Din cauza Covidului.
- Vai, imi pare rau! O ruda apropiata?
- Mama, raspunde Holly, continuand in gand: Care a cumparat bijuterii pe care nu le-a purtat niciodata.
- Ingrozitor! Era vaccinata?
- Nu credea in vaccin.
- Of, tare nasol! Cum faceti fata?
- Stii cum se zice in serialele alea de la televizor – "e mai complicat", spune Holly varandu-si masca in buzunar. Incerc sa ma concentrez doar asupra muncii, iar cazul la care lucrez acum este disparitia lui Bonnie Dahl. Deci trebuie sa o gasesc, sau sa aflu ce s-a intamplat cu ea. Nu o sa te retin prea mult, sunt convinsa ca abia astepti sa te intorci la prietenii tai.
- Nicio problema. S-au dus sa inoate sau sa joace softball. Eu am doua maini stangi si nimeni nu ma vrea in echipa si deja am stat prea mult in apa pe ziua de azi. Nu trebuie sa va grabiti."