Singurul mijloc adevarat pentru dobandirea bunastarii noastre in viata aceasta si in cea viitoare este concentrarea permanenta a atentiei noastre in launtrul nostru asupra propriei noastre constiinte, asupra gandurilor, vorbelor si faptelor noastre spre a le cumpani fara partinire. Acest mijloc ne dezvaluie ratacirile noastre in viata si ne arata singura cale catre mantuire. Calea aceasta este lasarea totala a intregii noastre fiinte, a noastra insine cu toate imprejurarile vietii noastre, in voia lui Dumnezeu. Ca emblema pentru aceasta orientare a noastra catre Dumnezeu sa ne fie planta floarea-soarelui (iliotropion), ea sa fie totdeauna inaintea ochilor nostri.

Floarea-soarelui este floarea care se indreapta tot timpul catre soare, si dimineata, si in miezul zilei si seara nu numai in zilele luminoase, ci si in cele intunecate. Naturii acestei flori trebuie sa ii urmeze voia omeneasca, indreptandu-se catre Dumnezeu si voia Lui dumnezeiasca ceas de ceas nu numai in zilele luminoase ale vietii sale, ci si in cele intunecate, adica in zilele grele ale vietii. Sfintenia intregii vieti omenesti, dupa cugetarea unui teolog intelept, alcatuieste desavarsirea intregii vieti crestinesti si unirea in persoana crestinului a tuturor virtutilor celor savarsite dupa putere, ce se intrunesc, ca intr-un centru, in acordul voii noastre cu voia lui Dumnezeu.