In criza de HAR. Ce se mai aude cu vestea cea buna?

Oare ce este harul?

 

Crestin fiind, sunt profund preocupat de modul in care ne facem cunoscuta propria credinta celorlalti. Suntem chemati sa impartasim vestea iertarii si sperantei, insa mi se aduc in permanenta dovezi cum ca mesajul nostru li se pare multora ca neavand, de fapt, nimic in comun cu o veste buna.

In calitate de crestini, suntem chemati sa folosim «armele harului», ceea ce se traduce, in ultima instanta, prin disponibilitatea de a ne trata adversarii cu dragoste si respect. Ca de obicei, Isus ne arata calea. Atunci cand fariseii l‑au batjocorit raspunzandu‑i ca e «samaritean si are drac», El respinge acuzatia potrivit careia ar fi posedat, insa nu protesteaza impotriva presupusei defaimari etnice. Ii mustra pe ucenici pentru indemnul la violenta cand vine vorba despre samariteni. E graitor faptul ca un samaritean devine chiar protagonistul uneia dintre cele mai elocvente parabole. A vrut cu tot dinadinsul sa viziteze un sat samaritean si le‑a poruncit ucenicilor sa vesteasca Evanghelia in asemenea comunitati.

 

Isus a venit de la Tatal «plin de har si de adevar», spune Ioan in preambulul la evanghelia sa. Biserica a cautat neobosita sa lamureasca partea referitoare la adevar a acestei formule: sa ne amintim de toate conciliile, crezurile, volumele de teologie si disensiunile confesionale din pricina vreunui aspect minor al doctrinei. Mi‑as dori din suflet ca Biserica sa depuna aceleasi eforturi si pentru raspandirea a ceea ce Pavel numeste «nemarginita bogatie» a harului lui Dumnezeu. Deseori, pe cat se pare, suntem perceputi ca mijlocitori ai vinovatiei mai degraba decat ai harului. - Philip Yancey