De ce erotismul si nu orice alta tematica? Departe de mine intentia de a sugera, in spirit traditional, ca mai degraba femeile sunt predispuse sa scrie despre dragoste, emotii si afecte, in timp ce barbatul, ca un adevarat constructor de lumi, le rationalizeaza si le da consistenta inclusiv filosofica. Din contra, impresia mea este aceea ca (dar s-ar putea, la fel de bine, sa gresesc) tema erotismului a fost „confiscata“ in literatura romana de perspectivele barbatilor, care au devenit puncte de referinta pentru orice reprezentare a feminitatii. Iar scriitoarele au fost apreciate indeosebi pentru talentul lor de a vorbi despre nevroza, obsesii si suferinta, aspect vizibil si astazi in critica de intampinare care foloseste, mai ales in cazul poetelor, termenul vag-peiorativ, putin atribuit barbatilor, de poezie confesiva, a traumei. Dincolo de orice discurs privind identitatea de gen, erotismul reprezinta, fireste, un pattern al afectivitatii si comunicarii umane. Prin intermediul lui pot fi problematizate relatiile si mecanismele sociale, ideologiile, stereotipurile, corporalitatea, absenta, apartenenta si instrainarea, sensul existentei si, oricum ar suna, cautarea de sine. Despre asemenea lucruri scriu autoarele prezente in aceasta antologie care, pornind de la un concept flexibil (id est erotismul si manifestarile lui culturale), ar putea contura o geografie afectiva a literaturii romane recente. - Marius Conkan