Inainte sa ne luam ramas-bun este a patra carte din seria
Pana nu se raceste cafeaua.
Obisnuitii cafenelei magice Funiculi Funicula cunosc bine faimoasa ei legenda si extraordinara oferta de calatorie in timp. Multi dintre clientii ei s-au reintalnit cu vechile iubiri, s-au impacat cu familia instrainata si i-au vizitat pe cei dragi. Dar calatoria nu este lipsita de riscuri si exista reguli stricte de urmat.
In traditia senzationalei serii
Pana nu se raceste cafeaua a lui Toshikazu Kawaguchi, cititorii vor face cunostinta cu noi vizitatori: sotul care are ceva important de spus; femeia care nu si-a putut lua ramas-bun de la cainele ei; femeia care nu a putut raspunde la o cerere in casatorie; fiica nerecunoscatoare care si-a alungat tatal.
Cu personajele nostalgice si povestile induiosatoare care ii sunt caracteristice, Kawaguchi ne intreaba, in frumosul si obsedantul volum Inainte sa ne luam ramas-bun: "Pe cine ai vizita daca ai putea calatori in timp?"
O analiza a iubirii si a regretului, in patru acte, scrisa intr-o proza fluida, onirica. Simpla, sentimentala si profunda, aceasta carte va satisface cu siguranta nerabdarea fanilor seriei. - Publishers Weekly
Un balsam pentru suflet. - Booklist
Kawaguchi a gasit o metoda unica de a aborda o tema atat de comuna cum este calatoria in timp si a surprins puterea bucuriei ca mostenire lasata de cei dragi... Fanii
Bibliotecii de la Miezul Noptii a lui
Matt Haig vor savura aceasta lectura rapida cu note de realism magic si cautare de sine. - Library Journal
Un roman fermecator despre o cafenea japoneza misterioasa in care clientii care se asaza pe un anumit scaun pot sa se intoarca in timp - dar numai pana cand cafeaua se raceste. - Star Tribune
Povestea poate ca exploreaza un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limiteaza in mod inventiv mecanica deplasarii in timp la durata unei cafele si asta ii da mai multa semnificatie. - Chicago Review of Books
O incursiune impresionanta, deosebit de captivanta in dorinta personajelor de a se agata de trecut. - Publishers Weekly
O poveste frumoasa, un fel de pilda despre un scaun magic dintr-o cafenea in care, daca vrei, poti sa te intorci in timp. O lectura ciudata, insa fermecatoare. - The Sydney Morning Herald
Plina de suflet, narata intr-o construc tie de cuvinte inteligenta, cu o desfasurare convingatoare a relatiilor dintre personaje. - Books and Bao
Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.
Fragment din cartea " Inainte sa ne luam ramas-bun" de Toshikazu Kawaguchi:
" Al doilea avertisment. De data asta, alarma a sunat mai insistent. Timpul ei aici se apropie de sfarsit.
- Aaaa..., tipa Hikari, incercand sa-si descarce emotia si frustrarea.
In zadar, tipatul nu o ajuta sa ia o hotarare.
- Aaaa..., tipa inca o data, ridicand privirea catre tavan. Daca asta vrei, asta am sa fac!
Isi sterge lacrimile cu dosul palmei si ia ceasca in mana. Cafeaua e mult mai rece decat cea cu care a fost servita inainte sa ajunga in trecut. Inca putin, si va fi complet rece. Nu mai are mult timp la dispozitie.
- Sa fii bun cu mine cea de aici pana in ultima clipa cand ne vom desparti.
- Asa voi face.
"O, nu..."
Propriile cuvinte o fac sa-si dea seama de un lucru.
"Ne-am despartit brusc. Poate ca port si eu o parte de vina, poate ca vorbele mele l-au ranit. Acum inteleg. Tradarea lui nu mi se mai pare absurda. Poate ca l-am impins sa ia decizia sa ne despartim. Am interpretat actiunile lui cum am vrut, si tot eu am fost cea suparata."
Hikari incepe sa rada.
– Ramai cu bine, spune si bea cafeaua dintr-o suflare.
Gustul amar si intepator se prelinge pe gat.
Pune ceasca pe farfuriuta si incepe sa tremure, din crestet pana in talpi. Dintr-odata simte ca pluteste, iar imaginile se scurg de sus in jos, pe langa
ea, ca un suvoi.
- Aaaa...
Pluteste in aer, la doi metri deasupra podelei.
Inca putin si ajunge la tavan, si de acolo se uita in jos la Yoji.
Simturile nu i-au disparut, dar cand incearca sa-si miste mainile, isi da seama ca s-au transfor mat in abur.
- Yoji, dragul meu!
- Hikari! ii raspunde cu blandete barbatul chiar si in aceste clipe dificile.
- Iti multumesc, Yoji! Iti multumesc ca ai fost in viata mea! Iti multumesc ca m-ai iubit! Iti multumesc ca m-ai asteptat! Nu am putut sa te ajut cu nimic, dar sunt fericita ca am venit aici sa te mai vad o data!
- Mm...
- Iti multumesc ca m-ai cerut de sotie! Iti multumesc din suflet pentru tot!
- Si eu iti multumesc ca ai vrut sa fii cu mine, atat de putin timp, pana nu s-a racit cafeaua...
- Ce-ai spus?
Glasul lui Yoji se aude tot mai greu, ca un radio care nu poate prinde frecventa cautata."