Emily Shepard este o adolescenta sarmana care catre traieste intr-un iglu facut din bucati de gheata si saci de gunoi umpluti cu frunze uscate. Cu cateva luni in urma, parintii ei au murit intr-o catastrofa nucleara, care a avut loc la fabrica unde tatal ei era supraveghetor. Oamenii banuiesc ca barbatul era beat, iar accidentul s-a produs din vina lui. Fiind fiica celui mai urat om din America, Emily simte ca viata ii este in pericol si se vede silita sa fuga incotro vede cu ochii. Dupa ce isi gaseste adapost in casa unui traficant de droguri, adolescenta isi inventeaza o identitate noua, inspirata de poeta ei favorita, Emily Dickinson. Emily stie insa ca trecutul o va ajunge din urma, iar ea nu se poate ascunde la nesfarsit.
    Fragment din roman:

    "Odata am zgariat cu cheia masina mamei unui baiat. Am dat de belea atunci, nu gluma, dar o sa pledez pentru circumstante atenuante. (Parintii mei aveau o prietena care era avocata din oficiu si odata, cand venise la noi la cina, a spus ca multe dintre povestile clientilor ei incepeau cu „E o poveste lunga". A spus ca nu trebuie sa te astepti la nimic bun de la o „poveste trista" - expresia ii apartine - care incepe cu „E o poveste lunga".)
    Era intr-o sambata seara si aveam cincisprezece ani. Imi petrecusem ziua in New Hampshire la Lumea povestilor, un fel de Disneyland, numai ca e de un milion de ori mai mic si, in plus, blocat in anii 1950. Dar are cateva chestii grozave si mi s-a parut mereu distractiv sa ma uit la copiii mici carora nu le pasa ca trasura-dovleac a Cenusaresei avea un motor la fel de zgomotos ca u snowmobil ori ca vopseaua de pe caii de metal incepea sa se cojeasca. Ma dusesem acolo cu un baiat de saptesprezece ani, Philip Christiansen: era un fel de prima intalnire. Familia lui era din New Jersey. Era vara dinaintea ultimului sau an de liceu, inainte sa intru eu intr-a zecea. Tatal lui avea vreo patruzeci si cinci de ani, dar se pensionase deja. Nu glumesc. Lucrase ca manager de fonduri de investitii - sincer, n-am idee ce e acela un fond de investitii, dar stiu ca, daca lucrezi cu asa ceva, ajungi sa ai mai multi bani decat Jay. Se spune ca Jay Z are al dracului de multi iar familia lor se muta in partea de nord a Vermontului ca sa poata el sa schieze si sa mearga cu motocicleta mai tot timpul. Nu chiar tot timpul. Uneori ia avionul spre Tampa, Phoenix sau New York pentru intalniri cu privire la „fond". Mai aveau casa aceea in New Jersey si un apartartament in New York City. Cand s-au hotarat unde sa se stabileasca au ales Reddington din cauza Academiei.
    Eu si Philip ne distraseram de minune la Lumea povestilor. Ma gandeam ca era absolut promitator. Dar pe urma am stricat tot.
    Am parcat Priusul lui pe alee, langa BMW-ul condus de maica-sa si Mercedesul condus de taica-sau. (La asta ma refer cand zic ca erau putred de bogati. Mai aveau si o camioneta pe care o foloseau sa duca gunoiul si materialele reciclate la statia de transfer, precum si un tractor, Dumnezeu stie pentru ce.) Am intrat in casa sa bem cate un suc, pentru ca eram insetati dupa drumul de doua ore de la Reddington. Casa lor din Vermont era o ferma, transformata in ceva ce semana cu un muzeu, cu cordoane de catifea si tllrutoare care spuneau ca presedintele dormise intr-unul dintre pitturi. Cand am intrat, mama lui se afla in bucatarie si era intr-o stare proasta. Nu stiu de ce, dar parea cam suparata pe lume. Philip mi-a soptit ca ar fi mai bine s-o stergem. Dar mama lui m-a tras deoparte.
    - I-ai dat fiului meu banii pe benzina? m-a intrebat.
    Nu intelegeam la ce se referea. Bani pe benzina? Ma intrebam: „Ce mama dracului? Cine face asa ceva?" Dar n-am zis nimic.
    - Mama, nici macar nu i-am cerut, a spus Philip. Apoi parca s-a facut mic si a mormait: Inca.
    Auzi la ei, au banet ca spiridusii Gringott din Harry Potter si maica-sa imi cere cativa dolari pe benzina.
    - Sunt o suta saizeci de kilometri de aici pana la Lumea povestilor, a zis ea. Am verificat. Statea cu bratele incrucisate pe piept, sprijinindu-se de frigiderul din otel inoxidabil, suficient de mare sa incapa un elan inauntru."