De mii de ani, mintile luminate ale omenirii, impartite in doua tabere, s-au straduit sa-si generalizeze convingerile conform carora universul este alcatuit numai din materie, in timp ce cei din partida adversa sustineau si comparau lumea materiala cu o fiinta omeneasca care pe langa creier (energie) are obligatoriu si inima (simtire). Acest organ viu pulseaza de decenii ziua si noaptea, fara o clipa de odihna, carand „valuri” de sange in circuitul sangvin, aduna cu simtirea ei sentimente care bantuie fiinta umana in trecerea ei de la nastere si pana la moarte. Daca puseurile de sentimente, revolta, admiratie, bucurie, tristete, deznadejde, ura, razbunare, respect, mila, invidie, se sting, fiind trecatoare, iubirea va gasi in inima culcus pana la ultima suflare.

Povestea adevarata a marinarului Valerian din romanul Indianul Alb este ca un juramant facut sentimentului de iubire.