In prezenta lucrare se analizeaza aspectele care ar trebui sa il determine pe judecator sa se indrepte spre limita minima sau cea maxima, prevazute de lege, atunci cand stabileste o pedeapsa concreta, prin cercetarea in profunzime a criteriilor, scopurilor si a principiilor aplicabile in procesul de individualizare judiciara a pedepsei penale. Se efectueaza o radiografie la zi a practicii judiciare in ceea ce priveste individualizarea pedepsei, pentru a putea intelege ce determina judecatorii sa stabileasca o sanctiune mai severa sau mai blanda si se incearca oferirea unor raspunsuri la intrebarile daca, de ce si cum trebuie sa pedepsim ori sa iertam in procesele penale, inclusiv prin dezvoltarea unor idei filosofice, criminologice, sociologice etc.

 

In lucrare se trateaza teoretic si pragmatic, in cel dintai capitol, posibilitatea utilizarii conceptului de iertare in procesele penale. In cel de-al doilea capitol se analizeaza, teoretic, ideile de justificare si proportie ale pedepsei, prin expunerea teoriilor dominante in epoca noastra si se propune un model teoretic aplicabil in dreptul nostru penal. In cel de-al treilea si cel mai amplu capitol se analizeaza jurisprudenta a peste 100 de hotarari ale instantelor de judecata pentru identificarea factorilor determinanti in aprecierea unei pedepse concrete. Este examinata doctrina penala in materie si se dezvolta criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, precum si scopurile si principiile aplicabile in acest proces.

 

Lucrarea se adreseaza, in primul rand, magistratilor si avocatilor care, intelegand diversitatea si profunzimea aspectelor specifice procesului de individualizare a unei pedepse, pot sa administreze mijloacele de proba sau sa expuna concluziile relevante care conduc la reducerea sau majorarea unei pedepse, dar si cercetatorilor si studentilor care urmaresc sa inteleaga concret acest proces.