Un nou roman distopic marca Margaret Atwood

 

Ilustratia copertei de Mircea Pop

 

Dupa ce economia orasului s-a prabusit, iar strazile au inceput sa fie pline de bande de vandali, Charmaine si Stan si-au parasit casa si s-au refugiat in masina, traind de pe-o zi pe alta din venitul pe care femeia reusea sa-l obtina la barul unde lucra. Frustrarea si mizeria par insa sa ia sfarsit cand accepta sa intre in Proiectul Positron, o societate-experiment, unde violenta si grijile cotidiene au fost eradicate. Singurul pret este renuntarea la libertate, caci, odata ajunsi in orasul Consilience, vor fi pentru jumatate din timp prizonieri, iar restul lunilor din an le vor petrece in casa pe care o impart cu Alternantii. Increzatori in fericirea promisa, Charmaine si Stan semneaza contractul pe terment nelimitat si se muta in interiorul zidului ce-i separa de lumea in descompunere. Daca la inceput totul este conform planului, treptat, lucrurile incep sa scape de sub control.  Pasiunea pe care fiecare o face pentru Alternanti le pune nu numai casnicia in pericol, dar si vietile, descoperind pe propria piele ca, intr-adevar, inima cedeaza ultima.

 

In Seria de autor Margaret Atwood:

• Oryx si Crake

• Anul potopului

• MaddAddam 

Asculta „Paper Doll"' la castile intraauriculare de la tclefon, in timp ce isi clateste cana de cafea. Si atunci fustangii, baietii fustangii, fredoneaza el in barba. La inceput, nu a putut suferi muzica din Consilience, insa cu timpul, in mod ciudat, a inceput sa i se para alinatoare. Melodiile lui Doris Day sunt chiar excitante.

Astazi, e ziua de permutare, cand el si Charmaine merg amandoi la inchisoare. Oare cum isi petrece ea timpul fiira el, in aripa pentru femei? „Tricotam mult", i-a spus ca. „In timpul liber. Apoi, mai sunt gradinile de zarzavat, prepararea mancarii - facem cu randul la toate treburile zilnice de acest fel. Si la spalatul rufelor, desigur. Si pe urma la spital, slujba mea ca administrator-sef al medicamentelor - este o mare responsabilitate! Nu ma plictisesc niciodata! Zilele zboara, pur si simplu!”

- Ti-e dor de mine ? a intrebat-o Stan acum o sap-tamana. Cand esti acolo inauntru?

- Bineinteles ca mi-e dor de tine. Nu fi prostut, a spus ea, sarutandu-l pe nas.

Dar nu un pupat pe nas era ceea ce-si dorea el. Esti innebunita dupa mine, iti sfaraie inima dupa mine? Asta ar vrea el sa stie. Dar nu indrazneste sa intrebe asa ceva, fiindca e aproape sigur ca ea ar rade."