Inima neagra
Inima neagra
Singura cale de-a ajunge la Sassaia, un sat micut, cuibarit in munti, e o poteca foarte abrupta, ascunsa printre fagi. De acolo apare intr-o zi Emilia, roscata si cu parul cret, incredibil de slaba. O adolescenta de treizeci de ani, cu bocanci mov si o geaca verde fluorescent. Din casa alaturata, Bruno asista la sosirea ei ca si cum ar fi martorul unei invazii. Femeia are un accent "strain" si o gramada de genti, iar simpla ei prezenta intr-un loc uitat de lume pare nefireasca.
Cand in sfarsit se intalnesc, fiecare cu singuratatea sa, Bruno simte ca in ochii Emiliei se ascunde un abis asemanator cu al sau, dar cumva opus. Le e familiar amandurora - lui pentru ca l-a suferit, ei pentru ca l-a provocat - un rau pentru care a platit cu multi ani de inchisoare, insa care nu poate fi reparat. Sassaia e refugiul lor, singura solutie pentru a scapa de un viitor in care amandoi au incetat sa mai creada.
Dar viitorul soseste si isi urmeaza propriile legi.
Fie ca esti victima sau calau,
Timpul trece si ne dezvaluie
Tuturor adevarata fata:
Dureros de fragili,
Fatalmente umani.
Silvia Avallone isi construieste noul roman in jurul unei idei pe cat de simple, pe atat de puternice: atunci cand accepti prezenta intunericului, se iveste si lumina. - Anamaria Manolescu, coordonatoarea colectiei Nemira Fiction
Traducere din limba italiana de Irina Pricop.
Fragment din cartea "Inima neagra" de Silvia Avallone:Traducere din limba italiana de Irina Pricop.
"Cand m-am vazut perfect barbierit, am recunoscut un alt barbat in oglinda. O persoana care nu-mi era straina, dimpotriva: o tinusem captiva in mine prea mult timp, ii interzisesem orice forma si orice cantitate de fericire. Gata.
M-am dus sa ma intind in patul meu care, pentru prima data, nu era nici rece, nici pustiu, nici doar al meu. M-am intins pe o parte, in aceeasi pozitie cu Emilia. Am intins mana spre fruntea ei: deja nu mai avea febra. Nu as fi permis niciunui trecut sa vina si sa ne tulbure.
Patrizia era la Samurai cand eu si Emilia iesisem impreuna din biserica si traversasem piata. Statea cu prietenii ei la o masa, langa geamuri si, ca tot restul orasului, ne-a vazut.
Cand am aparut la scoala a doua zi, cu cele cateva ore de somn intiparite pe toata fata, cearcane sub ochi si, mai presus de toate, fara barba, ea traversa holul, in directia opusa. La inceput a incetinit pasul, surprinsa. Apoi m-a sagetat cu o flacara de ura. In cele din urma, a trecut pe langa mine fara sa salute.
Lucram impreuna din 2005. Ma intorsesem sa locuiesc in Sassaia de un an - unul dintre cei mai dezastruosi pe care mi-i amintesc. Ea tocmai divortase. Initial, avusesem alte doua colege, ceea ce facilitatese relatia. Dar, in scurt timp, odata cu scaderea drastica a numarului de elevi inscrisi, ramasesem doar noi doi. Si lucrurile luasera imediat o intorsatura complicata, pentru ca se simtea singura, iar singuratatea era, pentru Patrizia, o caracatita cu care nu se putea lupta, in timp ce eu ma simteam bine singur si nu voiam sa devin solutia pustiului ei.
Nu facusem niciodata nimic care sa-i incurajeze interesul, dar nici care sa o jigneasca. Cand ma sarutase pe ascuns, in cancelarie, o indepartasem cu cea mai mare delicatete, si chiar imi cerusem scuze inainte de-a o lua la sanatoasa."
PRP: 58.14 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
46.51Lei
46.51Lei
58.14 LeiPrimești 46 puncte
In stoc
Estimare livrare luni, 8 decembrie
Descrierea produsului
Singura cale de-a ajunge la Sassaia, un sat micut, cuibarit in munti, e o poteca foarte abrupta, ascunsa printre fagi. De acolo apare intr-o zi Emilia, roscata si cu parul cret, incredibil de slaba. O adolescenta de treizeci de ani, cu bocanci mov si o geaca verde fluorescent. Din casa alaturata, Bruno asista la sosirea ei ca si cum ar fi martorul unei invazii. Femeia are un accent "strain" si o gramada de genti, iar simpla ei prezenta intr-un loc uitat de lume pare nefireasca.
Cand in sfarsit se intalnesc, fiecare cu singuratatea sa, Bruno simte ca in ochii Emiliei se ascunde un abis asemanator cu al sau, dar cumva opus. Le e familiar amandurora - lui pentru ca l-a suferit, ei pentru ca l-a provocat - un rau pentru care a platit cu multi ani de inchisoare, insa care nu poate fi reparat. Sassaia e refugiul lor, singura solutie pentru a scapa de un viitor in care amandoi au incetat sa mai creada.
Dar viitorul soseste si isi urmeaza propriile legi.
Fie ca esti victima sau calau,
Timpul trece si ne dezvaluie
Tuturor adevarata fata:
Dureros de fragili,
Fatalmente umani.
Silvia Avallone isi construieste noul roman in jurul unei idei pe cat de simple, pe atat de puternice: atunci cand accepti prezenta intunericului, se iveste si lumina. - Anamaria Manolescu, coordonatoarea colectiei Nemira Fiction
Traducere din limba italiana de Irina Pricop.
Fragment din cartea "Inima neagra" de Silvia Avallone:Traducere din limba italiana de Irina Pricop.
"Cand m-am vazut perfect barbierit, am recunoscut un alt barbat in oglinda. O persoana care nu-mi era straina, dimpotriva: o tinusem captiva in mine prea mult timp, ii interzisesem orice forma si orice cantitate de fericire. Gata.
M-am dus sa ma intind in patul meu care, pentru prima data, nu era nici rece, nici pustiu, nici doar al meu. M-am intins pe o parte, in aceeasi pozitie cu Emilia. Am intins mana spre fruntea ei: deja nu mai avea febra. Nu as fi permis niciunui trecut sa vina si sa ne tulbure.
Patrizia era la Samurai cand eu si Emilia iesisem impreuna din biserica si traversasem piata. Statea cu prietenii ei la o masa, langa geamuri si, ca tot restul orasului, ne-a vazut.
Cand am aparut la scoala a doua zi, cu cele cateva ore de somn intiparite pe toata fata, cearcane sub ochi si, mai presus de toate, fara barba, ea traversa holul, in directia opusa. La inceput a incetinit pasul, surprinsa. Apoi m-a sagetat cu o flacara de ura. In cele din urma, a trecut pe langa mine fara sa salute.
Lucram impreuna din 2005. Ma intorsesem sa locuiesc in Sassaia de un an - unul dintre cei mai dezastruosi pe care mi-i amintesc. Ea tocmai divortase. Initial, avusesem alte doua colege, ceea ce facilitatese relatia. Dar, in scurt timp, odata cu scaderea drastica a numarului de elevi inscrisi, ramasesem doar noi doi. Si lucrurile luasera imediat o intorsatura complicata, pentru ca se simtea singura, iar singuratatea era, pentru Patrizia, o caracatita cu care nu se putea lupta, in timp ce eu ma simteam bine singur si nu voiam sa devin solutia pustiului ei.
Nu facusem niciodata nimic care sa-i incurajeze interesul, dar nici care sa o jigneasca. Cand ma sarutase pe ascuns, in cancelarie, o indepartasem cu cea mai mare delicatete, si chiar imi cerusem scuze inainte de-a o lua la sanatoasa."
Detaliile produsului
