Trist, mereu ridicand semne de intrebare, acest roman mi s-a parut a semana cu un album foto, din care tot cat fotografii ce la fonal insumeaza povestea de viata a micutei Lili Barbara. Protagonista e urmarita indeaproape, din timpul unei copilarii nefericite, pana la maturitate. Cine sunt eu? De unde vin? Ce eram înainte? Cu cine semăn? Cred că fiecare dintre noi s-a

întrebat măcar o dată aceste lucruri, însă, trăind în secolul vitezei, gândurile noastre se îndreaptă

aproape instant spre un alt orizont, lăsând întrebările legate de existența noastră să aștepte până

mai târziu. Dar pentru protagonista romanului lucrurile par a fi altfel rânduite. Existența fetei

se construiește în jurul acestor întrebări, întrebări care dau sens vieții sale marcate de banalitate,

în care totul se schimbă, oameni vin, oameni mor. În ciuda tuturor acestor transformări în

peisajul traiului ei, Lili Barbra rămâne aceeași, gravitând în jurul dilemelor, în jurul unor

imagini, care repetându-se, devin obsesii.

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Mergând pe acest raționament putem spune

că, însumând cele șaizeci de mii de cuvinte ale romanului, avem destule fotografii pentru a

alcătui un album intitulat ,,Întâmplări dintr-o viață”. Autoarea compune romanul din

instantanee din viața protagonistei, care o surprind pe invariabila Lili Barbara aflată mereu într-

o ipostază a căutării, mergând dintr-un loc în altul, întâlnind oameni diferiți, care trec prin viața

ei ca niște fantasme. Tot acest tipar al imaginilor simple, este rupt de trei dintre ele care o

înfățișează pe adevărata fată, cu toate visurile, cu toată profunzimea sufletului ei. O primă

fotografie, cea a datului în leagăn, moment în care durerea sufletească se aliniază cu cea fizică,

este succedată de cea a plimbărilor făcute printre blocuri cu imaginația lăsată să zburde în

viețile oamenilor pe care îi vede la ferestre. Acest trio al fotografiilor eterne este completat de

copila Lili, care ascultând glasul păsărilor închise în colivii, le împărtășește durerea, visând că

ar putea, măcar o dată, să zboare împreună în înaltul cerului.

Putem spune că acest personaj copil-adolescent-femeie e atât de stingher, încât nu se are nici

pe sine, nu se cunoaște cu adevărat, caută existențe compensatorii, caută imagini care să umple

golul unei existențe trăite în umbră. Și cred că de aici vine toată tristețea care te învăluie în

timpul parcurgerii romanului, din faptul că, atașându-te de personaj, singurătatea devine tot

mai reală, tot mai personală. E impresionant cum toată viața se este dominată de moștenirile

copilăriei, evenimente și sentimente din primii ei ani, al căror ecou răzbate până în prezent:

lupta pentru aprecierea și mulțumirea tatălui, plecarea mamei și apoi moartea acesteia, care duc

mai apoi la apariția unei alte femei în viața părintelui ei, fata fiind obligația să le facă loc altor

trei copii în viața sa, iubirea paternă nemaifiindu-i suficientă niciunuia dintre Ei. Romanul lui Sylvie Germain este despre fiecare dintre noi, despre temeri, despre iubire, despre

granița dintre speranță și dezamăgire. Viața nu trebuie trăită în umbră, în așteptare, iar Lili

Barbara învață aceste lucruri destul de târziu, abia atunci când a pierdut oameni, când a trecut

printr-o multitudine de locuri, de stări, pentru ca în sfârșit să poată zbura liberă, ca o pasăre a

căror aripi o duc oriunde, mai puțin în înaltul cerului, loc în care nu mai simte nevoia să ajungă.

Nu este o carte vesela sau usoara, este o carte care predispune la reminiscenta, la analiza, te face sa privesti intamplari din copilarie cu ochii adultului de astazi.

O urmarim pe Lili-Barbara de-a lungul intregii sale existente, din copilarie si pana spre batranete. Insa nu o urmarim intr-un fel simplu, liniar, zi de zi, ci fiecare capitol este practic un episod din viata ei, cu bune si cu rele, suntem martorii instantaneelor din viata ei.

O autobiografie in care intalnim intamplari triste, legaturi de familie si modul in care acestea isi pun amprenta asupra viitorului. Mi-a placut cartea Sylviei Germain, cu toate ca nu i-am citit opera

APROAPE MEREU COMAND CITE UN AUTOR PE CARE NU-L CUNOSC SI DE MULTE ORI AM DESCOPERIT CARTI MINUNATE,CU POVESTI DE VIATA UNICE .

ANDREI MARIAN-CRAIOVA.